Jack London a scris Calcaiul de fier in 1907 cu scopul de a exprima punctul de vedere asupra modului in care capitalistii si socialistii vor ajunge sa se ?lupte?. Rezultatul este un roman sumbru despre modul in care capitalismul va recurge in cele din urma la principiile fasciste pentru a proteja bogatii. Structura romanului ia forma unui jurnal scris de Avis Everhard, sotia unui socialist instigator, Ernest Everhard, in prima parte a secolului al XX-lea.

Jurnalul contine si note de subsol inserate dupa 700 de ani de la evenimentele descrise in roman, dupa ce socialistii au castigat batalia impotriva capitalistilor. Prima parte a jurnalului descrie prima intalnire a lui Avis cu Ernest, la o cina data de catre tatal fetei pentru a vedea modul in care prietenii sai capitalisti s-ar descurca cu un tanar socialist.

In mod previzibil Avis se indragosteste de tanarul inteligent Ernest. Ea descopera ca instantele de judecata si mass-media erau controlate de industrialisti, iar universitatile si organizatiile sociale functionau ca scuturi pentru a acoperi adevaratele afaceri. In curand si tatal lui Avis este convertit la socialism, la fel ca si un episcop care initial s-a opus ideilor lui Ernest. Ernest continua sa prezica faptul ca capitalismul se va prabusi, mentionand drept dovada ideea lui Karl Marx despre excedente. Pe scurt, conform lui Everhard, tarile capitaliste intotdeauna produc prea mult.

Pentru a scapa de aceasta abundenta de bunuri, intreprinderile trebuie sa se mute in tarile subdezvoltate si sa scape de produsele lor. Acest lucru conduce la o dezvoltare rapida si apoi un nou excedent de bunuri in aceasta regiune, caz in care firma trebuie sa caute o alta regiune pentru dezvoltare. In cele din urma, capitalismul va ajunge la o limita finita deoarece toate zonele de pe glob vor atinge pragul de maxima dezvoltare. Aceasta posibilitate, in conformitate cu Marx/London va conduce la triumful socialismului.