Celelalte minti. Caracatita si evolutia vietii inteligente
De citit de oricine doreste sa dobândeasca o atitudine mai complexa si mai plina de întelegere fata de celelalte animale cu care împartim pamântul si marea.
Peter Godfrey-Smith, profesor de Istorie si Filosofia Stiintei si pasionat de scufundari, ne poarta într-o captivanta calatorie în timp si într-un alt mediu de viata – oceanul – pentru a ne arata originile constiintei.
Cefalopodele precum caracatitele, sepiile si calamarii au cele mai complexe sisteme nervoase din lumea nevertebratelor.
Si au ajuns la acest lucru urmând o cale evolutiva complet diferita de a noastra. Daca putem sa stabilim un contact cu cefalopodele nu e din cauza ca am avea trecut comun, nici datorita asemanarilor dintre noi, ci din cauza ca evolutia a înzestrat cu minti ambele specii. Probabil ca aceasta situatie se apropie cel mai mult de ceea ce ar însemna o întâlnire cu o forma de viata extraterestra inteligenta.
Celelalte minti. Caracatita si evolutia vietii inteligente Fragment:
Viata la începuturi
Pamântul are aproape 4, 5 miliarde de ani, iar viata însasi a aparut acum 3, 8 miliarde de ani. Animalele si-au facut aparitia mult mai târziu - probabil ca acum un miliard de ani, dar nu mult mai târziu.
Asadar, de-a lungul unei mari parti din istoria Pamântului a existat viata, dar nu si animale. în schimb, o lunga perioada a existat o lume a organismelor unicelulare care au trait în mediu marin. Mare parte din formele actuale de viata sunt de acelasi fel.
Daca vrei sa-ti imaginezi cum arata lumea înainte de aparitia animalelor, ai putea sa începi prin a vizualiza organismele unicelulare ca pe niste fiinte solitare: nenumarate mici insule de viata care nu fac altceva decât sa pluteasca în voia lor, sa ingereze (cumva) hrana si sa se divizeze.
Dar viata uni-celulara este - si probabil a fost - mult mai încurcata decât pare la prima vedere; multe dintre aceste organisme traiesc împreuna cu altele, ceea ce uneori e o simpla coexistenta si un armistitiu temporar, iar alteori, o colaborare autentica.
Uneori, aceasta colaborare era atât de strânsa încât se îndeparta de modul de viata unicelular, desi vietuitoarelor le lipsea organizarea caracteristica organismelor animale complexe.
Imaginându-ne aceasta lume, am putea crede ca, întrucât nu existau animale, nu se poate vorbi despre comportament. si cunoasterea senzoriala a lumii exterioare. Din nou, nu asa au stat lucrurile.
Organismele unicelulare au simturi si sunt capabile de reactii. Mare parte din ceea ce fac ele se poate numi comportament doar intr-un sens foarte larg, dar pe de alta parte ele pot sa controleze felul cum se misca si substantele chimice pe care le produc, ca raspuns la ceea ce detecteaza în mediul lor.
Pentru ca un organism sa poata face asemenea lucruri, o parte din el trebuie sa fie receptiva, adica sa vada, sa auda sau sa miroasa, iar o alta parte trebuie sa fie activa, adica sa produca ceva util pentru el. Organismul trebuie, de asemenea, sa poata stabili o legatura între cele doua parti.
Unul dintre cele mai bine studiate sisteme de acest fel este cel al unei bacterii familiare, E. coli, care se gaseste peste tot, înauntrul si în afara noastra. E. coli are simtul gustului sau al mirosului; poate detecta substantele chimice hranitoare sau daunatoare din jurul ei si poate sa reactioneze...
CUPRINS:
1. Intâlniri între vecini îndepartati in arborele vietii
2. O istorie a animalelor
3. siretenie si înselaciune
4. De la zgomotul alb la constiinta
5. Fabrica de culori
6; Mintile noastre si ceilalti
7. O existenta comprimata
8. Octopolis, redivivus
