Gustave Le Bon a fost un sociolog francez.

Lucrarea sa cea mai cunoscuta este "Psihologia multimilor" care analizeaza problemele inconstientului colectiv si al comportarii multimilor. Gustave Le Bon este considerat a fi creatorul disciplinei psihologiei sociale

Pachetul "Psihologia lui Gustave Le Bon" contine volume:
- Psihologia multimilor
- Legile psihologice ale evolutiei popoarelor
- Psihologia timpurilor noi
- Psihologia revolutiei

Desi lucrarea „Psihologia maselor” nu a fost în niciun fel un manual pentru dictatori, având mai degraba scopul de a-i alarma pe sustinatorii principiilor democratiei despre un pericol iminent, unii cercetatori au încercat sa demonstreze ca dictatorii secolului al XX-lea printre care Lenin, Stalin, Mussolini, Hitler sau Mao Zedong s-au inspirat din aceasta lucrare.

Gustave Le Bon este primul om de stiinta care s-a ocupat de studiul multimilor si al comportamentului lor. In aceasta carte Le Bon se ocupa de comportamentul grupurilor pe care le numeste „multimi psihologice”.

El arata ca în anumite circumstante date, si numai în aceste circumstante, o aglomerare de oameni ajunge sa posede caracteristici noi, complet diferite de cele ale fiecarui individ care o compune.

Elementul specific multimilor psihologice este ca au un fel de suflet colectiv, fara îndoiala având un caracter tranzitoriu, dar prezentând caractere foarte nete.

Acest suflet îi face pe indivizii care compun multimea sa simta, sa gândeasca si sa actioneze în mod cu totul diferit de cel în care ar simti, gândi sau actiona în mod independent.

Colectivitatea devine astfel o multime psihologica sau o multime organizata, care formeaza o singura fiinta si se supune legii unitatii mentale a multimilor.

Exista anumite idei si sentimente care nu apar si nu se transforma în actiuni decât în cadrul unei multimi. Multimea psihologica este o fiinta provizorie, compusa din elemente heterogene, sudate la un anumit moment dat. O multime psihologica se constituie în urma unui soc psihic, elementele care duc la formarea multimii fiind:

sentimentul de putere, datorit numarului mare de indivizi care formeaza multimea, amplificat prin disparitia sentimentului de raspundere personala individuala, ca urmare a anonimatului multimii;

contagiunea mentala, care determina pe fiecare individ în parte sa-i imite pe ceilalti, chiar daca aceasta comportare a sa este evident împotriva propriului interes;

sugestia care este de natura hipnotica, sentimentele si gândurile fiind orientate în sensul determinat de hipnotizator.

Le Bon enunta urmatoarele teze:

Multimile, contrar indivizilor care le compun, nu au capacitatea unei judecati critice. Individul din cadrul unei multimi nu mai este el însusi, ci un automat pe care propria sa vointa nu-l mai poate dirija.

În momentul în care face parte dintr-o multime, un individ, chiar daca este o persoana foarte cultivata, îsi pierde capacitatea de a judeca critic si se comporta în mod afectiv, având chiar manifestari primitive si barbare. În consecinta, judecatile morale ale unei mase sunt independente de originea sau intelectul indivizilor care le compun.

Multimile nu sunt capabile sa resimta decât sentimente simple si extreme. Opiniile, ideile si credintele care le sunt sugerate sunt acceptate sau respinse în bloc si considerate ca adevaruri sau erori absolute. Le Bon considera ca aceasta caracteristica este specifica tuturor convingerilor care sunt generate prin sugestie (de exemplu, convingerile de natura religioasa) si nu pe baza unui rationament.

Multimile psihologice sunt credule, sunt capabile sa accepte afirmatiile cele mai neverosimile; de aceea, ele pot fi manipulate actionându-se asupra imaginatiei lor. Ca urmare a credulitatii lor, multimile sunt usor excitabile si nu pot fi convinse prin argumente;
Multimile sunt capabile de a actiona împotriva interesului unora sau tuturor indivizilor care o compun;

Multimile îsi schimba foarte încet convingerile de baza;

Multimile sunt capabile de asasinate, de incendii si de multe alte crime. În acelasi timp, multimile sunt capabile de acte de sacrificiu si de o dezinteresare mult mai ridicate decât cele de care este capabil un individ izolat.

Gustave Le Bon îsi bazeaza aceste constatari pe numeroase exemple istorice, în mod particular pe Revolutia franceza.

(sursa recenzie: wikipedia.com)