Basmul cult face parte dintre cele mai îndragite forme de povestire ale literaturii universale.
Niciun alt autor de limba germana al secolului XX nu a continuat aceasta traditie la fel de impresionant ca Hermann Hesse.
Spectrul basmelor sale se întinde de la traditia de povestitor a lui Boccaccio si povestile din O mie si una de nopti, pâna la satire fantastice si la poezia fantastica de inspiratie psihanalitica.
Hesse modernizeaza temele clasice ale basmului: fericire si nefericire în dragoste, egoismul dorintelor, viata trecatoare si dorinta de protectie.
Basmele sale fac mereu trimitere la viata. Magia din ele se refera la capacitatea evolutiva a omului, care pentru Hesse nu se epuizeaza odata cu pubertatea.