Sub forma unor metafore extrem de puternice, precum legea absurda a orbirii tuturor celor suspectati ca ar avea darul deochiului sau construirea, în palimpsest, a Hagiei Sofia peste vechea biserica crestina, Kadare spune povestea unei lumi pline de cruzime, dar si de farmecul specific al tarâmurilor atât de încercate, încât istoria lor pare sa tina de ordinul miticului si fantasticului.

Parabole ale conditiei umane, cele cinci nuvele istorice din acest volum dezvaluie aceeasi scriitura profetica, epica a lui Ismail Kadare, care are în centru tinutul sau natal: Albania.

Un tinut al unei multitudini de popoare, limbi si religii care incarneaza tragedia unei uri legendare.

O lume deopotriva parfumata, senzuala si de o violenta teribila se descopera treptat în cele cinci nuvele din acest volum, caracterizat prin tensiune dramatica, atmosfera de basm oriental si erotism difuz.

De la imaginea emblematica a Bisericii Sfintei Sofia, a carei frumusete îi face pe cuceritorii Constantinopolului sa nu o distruga, pâna la un vis de sultan furat din palatul acestuia, o lume a cruzimii si superstitiei se dezvaluie cititorului.

In puternicul Imperiu Otoman, teroarea e cuvântul de ordine, manifestata în toate formele sale – de la violenta direct exercitata la variantele sale mai subtile, suspiciunea si nesiguranta, caci hotarârile sultanului sunt întotdeauna imprevizibile si chiar si cel mai aprig tortionar se poate converti pe neasteptate în victima.

La granita dintre real si fantastic, nuvelele din Firmanul orb îl confirma pe Ismail Kadare din cele mai puternice naratiuni ale sale.