„Bântuiam ca o stafie melancolica locuri pe care le cunoscusem îndeaproape într-o viata anterioara si ma simteam esential vulnerabil, desi ma stiam protejat, daca nu de acea invizibilitate sau transparenta pe care si-o pot alege spectrele, de faptul ca devenisem irecognoscibil.

Dupa doua decenii de absenta eram într-un fel deghizat în propriul meu trup, în propria mea vârsta.

Revenisem în România pentru câteva zile, dar adevarata întoarcere, mi-am dat seama, avusese loc pe alt plan, acela al scrisului, mai demult.

Cartea noastra era nu numai, cum credeam, un nostos imaginar; era chiar întoarcerea în Itaca.“ (Matei CaLINESCU)

„Fusesem eu, fuseseram noi doi, care ne întorceam în tara dupa un lung sau mai putin lung exil, aidoma unor Ulise, Telemah?

Pentru a fi pe deplin întelesi ar trebui, înainte de «post-Odiseea» care se desfasoara chiar în timp ce scriem aceste rânduri, sa pomenim si sa încercam sa întelegem întâmplarile circumnavigatiei noastre, înainte de prima sosire la Itaca si, mai ales, jalea care ne-a cuprins atunci când, odata depasita prima euforie a libertatii, am înteles ca s-ar putea sa nu mai revedem niciodata insula copilariei.“

(Ion VIANU)