Jurnalul unui bebelus. Ce vede, ce simte si ce traieste copilul tau
Ce-i trece prin minte bebelusului când priveste chipul mamei sau când se uita la ceva simplu, ca o pata de lumina de pe perete?
Cum se simte bebelusul când îi este foame?
Dar când îl hraniti, când e trist sau când va jucati de‑a cucu‑bau?
Cum se simte când este despartit de dumneavoastra?
Raspunsuri la întrebarile pe care ni le punem cu totii cu privire la viata interioara a unui bebelus pot fi gasite în aceasta carte în care Daniel Stern prezinta „jurnalul personal" al unui bebelus numit Joey.
Este un jurnal construit pe baza informatiilor oferite de cercetari amanuntite asupra sugarilor si observatii sistematice ale copiilor aflati în primii doi ani de viata.
Jurnalul consemneaza o calatorie prin lumile care, deschizându‑se devreme în viata fiecarei fiinte umane, ramân cu noi pentru tot restul vietii. Fiecare dintre lumile în care intra Joey — Lumea Sentimentelor, Lumea Sociala Imediata, Lumea Peisajelor Mentale, Lumea Cuvintelor si Lumea Povestilor — constituie o parte separata din jurnal.
La începutul fiecarei parti, sunt prezentate noile abilitati dobândite de Joey, care îi permit sa patrunda în acea lume noua.
Scrisa într-un limbaj accesibil, cartea se adreseaza parintilor, psihologilor, pediatrilor, studentilor si tuturor celor interesati de psihologia copilului.
Daniel N. Stern este profesor de psihologie la Universitatea din Geneva si profesor de psihiatrie la Universitatea Cornell.
Este expert în dezvoltarea copilului si timp de 30 de ani a realizat numeroase studii despre relatia mama-copil. A publicat numeroase carti, cea mai cunoscuta fiind Lumea interpersonala a copilului, în curs de aparitie la Editura Trei
Pasiti în prima lume a lui Joey si amintiti‑va ceea ce n‑ati uitat niciodata cu adevarat. Imaginati‑va ca niciunul dintre lucrurile pe care le vedeti sau le atingeti sau le auziti nu au nume si de putine dintre ele sunt atasate amintiri.
Joey percepe obiecte si evenimente în principal în functie de sentimentele pe care acestea i le evoca si în functie de oportunitatile pe care i le ofera pentru a actiona.
Nu le percepe ca pe niste obiecte propriu‑zise.
Atunci când parintii îl striga „dulceata", el nu stie ca „dulceata" e un cuvânt si ca se refera la el. Nici macar nu îl recepteaza ca pe un sunet, ca pe ceva diferit de o atingere sau de lumina.
Dar este foarte atent la modul în care sunetul vine spre el. Îi simte alunecarea, fina si usoara, linistindu‑l; sau rugozitatea turbulenta care îl agita, îl face mai alert.
Fiecare experienta are astfel nuanta sa speciala — si pentru bebelusi, dar si pentru adulti.
Daniel N. Stern
Când se afla la câtiva metri distanta, dar vede si simte prezenta mamei, Joey se simte suficient de în siguranta pentru a se concentra pe propriile miscari.
Pâna la urma, noul sau succes, mersul vertical, este o activitate înca fascinanta, care necesita concentrare si efort constient.
În calitate de comandant al acestor noi emotii, probabil ca Joey are un sentiment puternic de dominanta si de inventivitate: „Fac viraje si rotiri.
Echilibrez fortele ca sa fac opriri.
Eu comand si motorul porneste."
Dar acest proces este înca riscant si nesigur. Este un comandant fara experienta. Propriile miscari îi scapa de sub control. „Calaresc pe propriile mele miscari. Apoi pierd controlul asupra lor si ele ma calaresc pe mine."
El si miscarile lui „conduc cu rândul", iar Joey devine propriul sau montagne‑russe.
Daniel N. Stern
