Lacul este povestea unei obsesii. Ginpei pare sa fuga de o crima nemarturisita, însa în mintea lui planurile temporale se amesteca, iar femeile din prezent se confunda cu cele întâlnite în trecut.
Cititorul rataceste alaturi de personaj într-un univers al incertitudinilor, într-o lume ostila. Empatia pe care o provoaca Ginpei-calauza devine aproape o complicitate: lectura se transforma în pânda înfrigurata, în privire iscoditoare, în urmarire.
Dar, daca protagonistul cauta doar frumusetea în ipostazierea feminina si o admira pasiv de la distanta, de care parte a liniei dintre bine si rau se afla faptele sale?
„O splendida redare a fluxului constiintei.“ (Kenzaburo Oe)
„O naratiune concentrata... hipnotica si socanta.“ (The New York Times Book Review)
„Kawabata exploreaza misterioasa relatie dintre frumusete si rau.“ (Publishers Weekly)
„Prin acest roman insolit, poetic si aluziv, Kawabata se dezvaluie ca un maestru al erosului pe cât de profund japonez, pe atât de universal.“ (SR/WORLD)
Despre autor:
YASUNARI KAWABATA s-a nascut la Osaka, în 1899. În 1924 a absolvit Universitatea Imperiala din Tokyo.
A debutat în 1925, si doi ani mai târziu a devenit cunoscut prin nuvela Dansatoarea din Izu (Izu no odoriko; Humanitas Fiction, 2008), iar în 1948 si-a câstigat definitiv notorietatea cu romanul tara zapezilor (Yukiguni; Humanitas, 2007).
Este primul scriitor japonez care primeste Premiul Nobel, în 1968, motivatia juriului fiind „maiestria lui literara, care exprima cu mare sensibilitate esenta spiritului japonez". S-a sinucis în aprilie 1972, la mai putin de doi ani dupa moartea prietenului sau, scriitorul Yukio Mishima.
Printre cele mai cunoscute carti ale sale se numara O mie de cocori (Sembazuru, 1952; Humanitas, 2000), Maestrul de go (Meijin, 1954; Humanitas Fiction, 2007), Lacul (Mizuumi, 1954; Humanitas Fiction, 2012), Sunetul muntelui (Yama no oto, 1954; Humanitas, 2010), Frumoasele adormite (Nemureru bijo, 1961; Humanitas, 2006; 2009), Vechiul oras imperial (Koto, 1962; Humanitas Fiction, 2009) si Frumusete si întristare (Utsukushisa to kanashimi to, 1964; Humanitas, 2000).
Autor: Yasunari Kawabata
