Nota informativa batuta la masina
Viata si dragostea unei femei singure, in timpul regimului comunist si in slujba Securitatii.
Cartea pe care-o cititi nu prezinta nici o noutate privind Securitatea ori serviciile asemanatoare.
Institutia este vazuta dinuntru, de cineva apartinand angajatilor ei civili, asadar, categoriei nici cal, nici magar.
Personajul principal nu e decat o simpla traducatoare, al carei acces la documente - documente pe care nimeni nu le va cunoaste, poate, vreodata - este dirijat.
Nu se vadeste o adepta a regimului comunist, nu-si idealizeaza slujba, ci ramane cum singura se caracterizeaza, o marunta profitoare a situatiei. Si-atita.
Profesia ii spulbera iluziile despre orice si despre oriunde. Eroina, prin propria existenta si prin viata-n general, ajunge la concluzia ca libertatea are numai o semnificatie ideologica, nicidecum o valoare personala, omul fiid liber doar cind isi da duhul.
Precum in orice regim si in cel comunist lumea iubeste si se-nmulteste, urmand caile imuabile decise de Fire.
Sentimentul care domina personajul este dezamagirea, imuabila si ea pentru sufletul omenesc in orice regim.
N-as putea spune ca am dat la iveala un compendiu de pesimism; cit despre unul de optimism, nici vorba, ziua de azi fiind, cu marunte variatii, copia celei de ieri.
Si a celor de totdeauna...De pretutindeni
(Ileana Vulpescu)
Eu spun asa - ca exista oameni de valoare, fara discutie, în toate epocile.
Nu exista nicio epoca fara oameni de valoare, chiar daca nu sunt recunoscuti în mod public.
Dar nu e bine sa citezi nume, pentru ca, dintr-odata, creezi animozitati, si lumea nu are nevoie... si asa este o epoca de vrajba îngrozitoare.
Dupa 1990, niciodata poporul român nu a aratat mai multa urîtenie decît acum.
1990 este un an care a facut un imens rau poporului român, aratîndu-i ce zace în el. Eu n-am încredere nici în posteritate.
N-am încredere nici în trecut.
Se spun o multime de minciuni, pe care daca le rascolesti... vezi enormitatea lor.
Prezentul este asa cum este, iar despre viitor, niciodata nu poti sa contezi ca o sa cearna...
În primul rînd, intervin lenea si uitarea.
(Ileana Vulpescu, interviu in revista Q Magazine)
