Un concept pretins stiintific – rasa. O viziune asupra lumii în care totul se reduce la o lupta „naturala“ pentru resurse.

Denuntarea universalismului umanist drept instrument de pervertire si subminare a acestei asa-zise ordini firesti.

Aceste câteva idei au dezlantuit o campanie de ucidere în masa fara precedent si un razboi cu peste 60 de milioane de victime. Când ne gândim la atrocitatile naziste, „cum a fost posibil?“ pare a fi întrebarea în continuare deschisa, pentru ca astazi consideram ca stim ce a fost Holocaustul.

Într-o sinteza impresionanta prin volumul documentarii si profunzimea analizei, Timothy Snyder demonteaza stereotipuri si reformuleaza convingator avertismentul perpetuu cuprins în istoria acestei tragedii. La originea nebuniei genocidare a unei natiuni subjugate de un conducator malefic s-au aflat anxietati si aspiratii comune: teama de penurie, dorinta de confort.

Nationalismul si frustrarile germanilor au fost exploatate de Hitler si puse în slujba unui proiect anarhic-zoologic. Camerele de gazare au aparut abia dupa ce milioane de evrei pierisera în Europa Centrala si de Est, de cele mai multe ori împuscati la marginea unor gropi comune.

Nu e întâmplator ca Holocaustul a început în zonele invadate de Germania dupa ce fusesera ocupate de sovietici.

Pe urmele investigatiei din Tarâmul mortii, Timothy Snyder arata ca „solutia finala“ a fost mai usor de aplicat acolo unde statele fusesera distruse deja de primul ocupant.

În pofida a ce se crede îndeobste, mecanismele birocratice au fost mai curând o piedica în calea crimei, iar sansele de supravietuire au fost mai mari acolo unde structurile statale au ramas în picioare.

Zguduitoare prin istoria pe care o spune, provocatoare prin interpretarile propuse si relevând conexiuni nelinistitoare cu lumea de azi si cu cea de mâine, Pamântul negru evoca deopotriva povestile dramatice ale victimelor si figurile datatoare de speranta ale eroilor salvatori.