„O performanță impozantă, o întreprindere curajoasă, laborioasă.” (Andrei Pleșu)

Aceste piese inclasabile, scrise la începutul și la sfârșitul perioadei tragice a lui Shakespeare, adică între Hamlet și Coriolanus, ne oferă un veritabil manifest mizantropic.

Măreția eroică a Troiei lui Homer și rafinamentul filozofic al Atenei lui Platon sunt izgonite din universul sordid închipuit de Shakespeare.

Eroii nu sunt consumați de faptă și idee, ci de patimi și sifilis.

Prin derizoriu și nihilism, cele două drame pregătesc deja terenul pentru teatrul absurdului.