Viata de zi cu zi din comunism, reconstituita de 95 de autori: scriitori, medici, actori, profesori, ingineri, muncitori etc.

Peste 360 de mici povestiri al caror fir rosu e absurdul, iar aici culoarea firului e chiar justificata.

Fapte diverse de acasa, de la serviciu, din vacante, de la scoala si facultate, de la munca patriotica, din calatorii. Probleme administrative, dragoste si tot ce mai tine de viata insasi.

Cartea nu contine ideologie si nu porneste de la premise politice. Daca din ea rezulta o concluzie politica sau o voluptate estetica, aceasta e problema intima a cititorului.

Se poate parcurge ca un roman (fragmentele ei se leaga intr-o poveste dramatica), se poate urmari ca un film plin de situatii nebunesti, imposibile, tip Good bye, Lenin!, sau, pentru cei care sufera de nerabdare, se poate zapa.

Te face sa plangi, sa razi, sa gandesti. Intareste memoria si se recomanda in special uitucilor.

Fragmente din carte:
În galeata.

Eram medic la tara în satul Berzunti, fara canalizare. Locuiam în gazda, si iarna trebuia sa-mi fac singur rost de lemne, era o zona fara gaz metan. Padurarul ma trimitea la primar, primarul ma trimitea înapoi la padurar, asa ca pateam ca-ntr-un text literar celebru, ieseam în primavara, chiar în vara, fara sa fi facut rost de lemne. Ma culcam cu paltonul si caciula, sub plapuma. Într-o zi am vrut sa-mi iau un pahar de apa din galeata pe care o tineam plina, lânga „camin“. Înghetase bocna. (Al.t.)

În acvariu.

Iernile anilor 1984–1986 au fost deosebit de grele. Gazele nu mai aveau presiune si numai la etajele superioare ale cladirilor pâlpâiau noaptea, dar era imposibil sa te încalzesti, sa gatesti, sa te speli. Eu locuiam într-o casa cu sobe de teracota care în mod normal functionau cu gaz, dar flacara nu se mai aprindea nici ziua, nici noaptea. Am scos arzatoarele si am pus lemne pe foc. Din fericire aveam, pentru ca barbatul meu era sculptor si lucra în lemn. Noaptea se auzeau oameni care taiau copacii prin parcuri. La serviciu aveam un acvariu, care, într-o noapte, a facut o pojghita groasa de gheata si am gasit morti, pe fund, toti pestisorii rosii. Îmi era foarte frig, si acasa, si la birou. Ma încalzeam numai mergând pe jos de acasa pâna în Pipera si înapoi.

Toti eram nespalati si miroseam urât. La birou, timp de opt ore, stateam pe scaune înveliti în paturi, cu manusi si caciuli, si ne încalzeam bând votca. Nu aveam voie sa punem resourile în priza. Prima iarna m-a luat pe nepregatite, dar în anul urmator am cumparat pantaloni si pufoaice matlasate, am cusut din timp întregii familii halate lungi din molton (cum erau cele de spital), am facut perdele de iarna din molton, am cumparat o plita electrica si am aranjat sa facem dus la o ruda. Devenisem experta în tehnicile de supravietuire polara. (I.C.)

CUPRINS:

Prefata. Comunismul nostru cel de toate zilele
Multumiri
1. Nicaieri nu-i mai bine ca acasa!
2. Orasul nostru iubit
3. La serviciu
4. La munca voluntara si patriotica
5. Timp liber
6. Sarbatori noi si vechi
7. În calatorie
8. Oficiale
9. Scapate de sub control
10. Cozile
11. Administrative, institutionale
12. scoala
13. Facultate
14. La munci agricole
15. În vacanta, în concediu
16. Medicale
17. Dar cu dragostea cum stati?
18. Mâncare si bautura
19. Haina face pe om
20. Diverse"