„Daca mi-ar cere cineva sa spun numele unui singur sentiment pe care mi l-a trezit lumea prin care am trecut, as raspunde fara ezitare compasiunea, despre care cu timpul am înteles ca este o treapta a întelegerii si o forma de cunoastere.

Daca as accepta ca aceasta carte este o carte de calatorii, atunci itinerarul acestora leaga între ele punctele de sprijin ale întelesului si nefericirii lumii prin care am trecut, în timp ce – schimbându-se – acestea au devenit repere ale schimbarii mele.

Într-un anume fel, aceasta carte continua Falsul tratat de manipulare.

Asa cum aceea nu era o carte de memorii, desi era construita din fragmente de amintiri, aceasta nu este o carte de calatorii, desi capitolele ei descriu întâmplari din strainatate.

Folosesc acest termen, strainatate, cu întreaga greutate pe care o avea înainte de ’89; în ultimii treizeci de ani, amestecul lumilor l-a erodat si l-a golit de continut – nu numai prin disparitia frontierelor, ci si prin sentimentul de înstrainare de acasa.

Acest sentiment ciudat este mai apasator azi decât în timpul dictaturii, pe care o simteam ca pe o apasare exterioara, nu launtrica, în profunzime, ca acum.

În Fals tratat de manipulare am încercat sa compun din fragmente de amintiri un portret al tarii. Acum este vorba despre lume.“ — ANA BLANDIANA