Yoko Ogawa este una dintre cele mai importante voci ale prozei nipone actuale.
Dupa succesul romanului Profesorul si menajera („Raftul Denisei“, 2015), continuam publicarea operei sale cu Suspine tandre, care contine multe dintre elementele revelatoare ale personalitatii literare a autoarei.
Natura ca matrice spirituala, singuratatea indicibila a fiintelor si relatiile lor fugare îi dau acestei povesti o rezonanta stranie, având ca sursa inconstientul.
Aparut în 1996, Suspine tandre împrumuta titlul unei piese pentru clavecin de Jean-Philippe Rameau si se construieste ca un roman în care natura, perceptiile senzoriale si introspectia creeaza atmosfera propice întâlnirii a trei destine: cel al lui Ruriko, o artista de caligrafie occidentala, cel al lui Nitta, un constructor de clavecine, si cel al asistentei lui, Kaoru.
O poveste plina de tandrete, presarata pe alocuri cu accente violente, dar si cu note de umor fin, în care muzica si natura acopera totul cu un val protector, dezvaluind în acelasi timp esenta personajelor.
Un sot violent, imposibilitatea de a mai cânta la pian si un logodnic ucis sunt umbre ale trecutului de care cele trei personaje încearca sa scape, gasindu-si alinarea în linistea padurii si în muzica de clavecin.
Triunghiul bizar pe care relatia lor ajunge sa-l formeze pare a se frânge mereu sub tensiunea ce se acumuleaza între doua dintre vârfurile sale. Învaluite în sunete de clavecin, o lume a spiritului si una a trupului se înclesteaza si se armonizeaza în acelasi timp, neputându-se elibera una de cealalta.
