Cartea de fata pleaca de la obiceiul multora de-a crede tot ce li se spune si li se arata: un borcanel plin cu un lichid miraculos, o posibilitate de îmbogatire urgenta, o conspiratie menita sa ne faca robii unei puteri malefice, o carte doldora de aberatii prezentate drept adevaruri stiintifice.

Peste tot în lume, nu doar în România, fluviul credulitatii are trei afluenti: saracia, boala si disperarea.

Oamenii care se scalda în apele lor vad o barca de salvare în orice frunza plutind la întâmplare.

Buna informare pierde teren în fata deznadejdii.

A spaimei.

A indigentei. si chiar daca nu toti cei înfatisati în cele patru capitole ale cartii sunt sarlatani, cu totii profita de naivitatea altora, de neputinta celor mai saraci cu scoala de-a deosebi adevarul de scorneala.

Unul încearca sa convinga lumea ca dacii i-au învatat latina pe romani, altul sustine ca plata cu cardul te face ostaticul tehnologic al lui Bill Gates.

Unul crede ca virusul SARS-COV 2 dispare dupa o gura de tuica, altul îi neaga existenta.

Unul înfiinteaza o academie de slabit, altul stie ca festivitatea de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Londra contine indicii la vederea carora secta care ne controleaza pe toti primeste unda verde sa puna gheara pe planeta.

Unul acrediteaza teza ca Isus s-a nascut în Ardeal, altul exalta virtutile curative ale argilei albastre.

Din toate aceste motive, Vitrina cu sarlatani este o încercare de repunere în drepturi a discernamântului.

A informarii corecte, din surse credibile.

A recursului la argument si la logica.