O plimbare pe întuneric, la cinci dimineata, printr-o padure populata, zice-se, de mistreti.

O conferinta internationala cu doua sute de femei si un singur barbat: interpretul.

Un meniu frantuzesc într-un oras populat de români, germani, maghiari si sârbi.

O idila cu o actrita pentru care rolul vietii este scoaterea partenerului din minti.

O carte postala despre una (sau doua) dintre casele vietilor noastre si o alta despre orasul în care ne ducem zilele .

O poveste despre un cântec în care banuiesti fiori tantrici, pentru a conchide ca e de fapt despre timp.

O incursiune în lumea absurdului cazon si a hazului fara voie.

O restanta studenteasca si stânjenitoarele ei consecinte.

O plecaciune în fata unei voci si a unei chitare.

O patanie cu scalde nocturne si militieni cu instinct literar. În fine, relatia subtila dintre un meci de fotbal si o coada la carne.

În total, treisprezece texte de aducere aminte.

Cu stupori si înveseliri. Cu exasperari si jubilatii. Cu arome vechi si dulciuri noi. Cu foame de viata si de povesti.

Am fost cândva femeie de onoare îl dezvaluie pe Radu Paraschivescu în ipostaza celui care se uita înapoi si simte – uneori tandru, alteori naprasnic – nevoia confesarii.