ADDICTION. Psihologia dependentei si a comportamentului adictiv
Când se transforma un obicei nevinovat in dependenta?
De ce doar unii dintre noi devenim dependenti?
Cum este posibila recuperarea?
Există multe povești despre dependență și majoritatea se contrazic între ele.
• Dependența este o boală sau o slăbiciune morală?
• Este consecința inevitabilă a consumului de droguri sau este o alegere?
• Dacă dependența este despre droguri, cum rămâne cu dependența de jocurile de noroc, sex, cumpărături, sport, jocuri video, mâncare, bani, putere?
• Sunt și acestea adicții în adevăratul sens al cuvântului?
• Legat de droguri, de ce nu devin dependenți toți cei care utilizează droguri?
• Au unii oameni personalități predispuse la adicții?
Indiferent de răspunsuri, nu există nicio îndoială că avem de‑a face cu o problemă gravă.
Această carte este o încercare de a răspunde unora dintre întrebările și părerile contradictorii din jurul dependenței și al comportamentelor adictive și include câteva teme ce vor fi explorate de‑a lungul capitolelor.
Adicția nu este o ratare din punct de vedere moral sau o alegere.
Modelul de boală (sau medical), care înțelege adicția ca fiind o boală a creierului influențată de o vulnerabilitate genetică, este bine cunoscut, dar are câteva minusuri semnificative.
Fără îndoială, a considera adicția o boală este prea limitativ și vom explora această viziune mai detaliat în carte.
Utilizarea drogurilor nu este sinonimă cu dependența de droguri, iar această diferență se aplică și altor comportamente adictive.
Acest tip de comportamente se află la capătul extrem al unui spectru pe care ne aflăm toți; toate urmează aceleași procese pe care le utilizăm ca să identificăm și să urmărim lucruri pe care le considerăm importante pentru supraviețuirea personală.
În cazul adicției, aceste obiceiuri devin adânc înrădăcinate și supraapreciate, prin urmare încep să elimine alte obiceiuri, care erau părți importante din viața noastră.
Afirmație adevărată indiferent de obiectul adicției, fie el droguri, alcool, jocuri video sau muncă.
Creierul nostru este „construit” în așa fel încât să creeze obiceiuri, iar obiceiurile cele mai puternice sunt cele care servesc nevoilor emoționale fundamentale: nevoia de apartenență, de siguranță și securitate, de control și autonomie, de eliberare de o durere extrem de puternică.
Adicția îi păcălește pe oameni trimițându‑i după lucruri care, pe termen lung, nu le pot satisface nevoile, asemenea „fantomelor flămânde” din budismul tibetan: ființe cu abdomene uriașe, goale, dar cu guri mici, cât o gămălie de ac, așa că, indiferent ce mănâncă, nu sunt niciodată sătule.
Autorul și medicul Gabor Maté a descris această imagine drept „domeniul adicției, în care căutăm constant ceva în afara noastră pentru a răspunde unei dorințe incontrolabile de eliberare sau de împlinire”.
Toți avem o anumită capacitate de a dezvolta comportamente adictive, iar anumiți factori biologici, psihologici și care aparțin mediului nostru social fac ca acest lucru să fie mai mult sau mai puțin probabil în diferite momente din viața noastră.