A fost odata ca niciodata Partidul Comunist Roman
La împlinirea unui secol de la crearea Partidului Comunist Român, lucrarea de față propune o amplă reconstituire a începuturilor fenomenului care a determinat într-o măsură covîrșitoare traiectoria istorică a României în ultima sută de ani.
Valorificînd un important material documentar și dovedind o remarcabilă capacitate analitică, autorii textelor reunite în volum prezintă o imagine detaliată a extremei stîngi românești, cu accent pe anii de ilegalitate în care aceasta și-a construit identitatea, mecanismele și concepțiile definitorii.
Portretele nuanțate ale figurilor sale celor mai reprezentative, conturate deopotrivă prin sondarea viziunilor lor ideologice și prin refacerea traseului lor politic, oferă nu doar tabloul viu al unei epoci, ci și o valoroasă cheie de înțelegere a comunismului românesc.
„Autorii volumului de față au decis să se întoarcă spre începutul poveștii comunismului românesc.
Vom vedea aici, împreună, ecourile unor ani în care simpatiile comuniste erau mai curînd un soi de exotism ideologic și nimeni nu ar fi putut bănui atunci că exotismul va putea deveni vreodată normă și dogmă.
Într-o vreme în care niciun spirit lucid nu ar fi putut paria pe victoria comunismului în România, într-un timp în care însuși partidul ce purta acest nume era oficial interzis, totuși unii cetățeni ai acestei țări au activat cu patimă și entuziasm pentru victoria unor idei în care credeau cu încrîncenare și chiar cu o doză bună de fanatism.
Așadar, miza cărții este să prezinte pe baza arhivelor o parte din istoria și biografiile, cît mai reale, ale comuniștilor români ce activau în perioada interbelică sau în primii ani ai războiului.
Mai precis, ne-au interesat procesele lor – adică întîlnirile lor (nedorite) cu sistemul de justiție românesc, în fața căruia cu toții erau pasibili de un păcat originar: a fi comunist în anii 1930 sau la începutul anilor 1940 însemna a fi un admirator al satrapului Stalin de la Kremlin.
Spre stupefacția și neplăcerea justiției românești – ca și spre potențiala noastră uimire dezagreabilă astăzi –, astfel de admiratori au existat în România.”
(Adrian Cioroianu)
