?Siciliana se aseza pe pat cu o gra ie amintind de fi reasca nepasare a animalelor, de abandonul plantei la soare sau de placuta unduire de vals cu care ramurile se daruiesc vantului.

Descheindu-si nasturii rochiei, ea incepu sa cante, nu cu vocea destinata aplauzelor teatrului La Fenice, ci cu o voce tulburata de dorin ta.

Cantecul ei fu ca o briza aducand inimii mangaierea iubirii.?