Termenul agrapha, folosit deja de Irineu, Clement din Alexandria, Origen, Eusebiu sau Epifanie si reluat in modernitate de un invatat german din secolul al XVIII-lea, J.G. K?rner, se refera la vorbele atribuite lui Iisus si care nu se regasesc in scrierile canonice din Vechiul si Noul Testament.

Cu intelesul actual, de scurte fragmente ce se gasesc deopotriva in scrieri canonice si extracanonice, termenul a fost consacrat de Alfred Resch, care l-a folosit pentru a da titlul culegerii sale de ?vorbe nescrise? publicate in 1906 (ultima editie in 2009) si pe care o urmeaza in principal si aceasta editie.

Accentul pus in egala masura pe sursele canonice, inclusiv manuscrise, indiferent ca sint neo-testamentare, liturgice ori patristice, face ca lucrarea sa fie interesanta inclusiv pentru studenti la teologie si pentru cler.

?Textele agrapha autentice formeaza o parte integranta si, in ciuda conciziei lor, pretioasa a cercetarii evanghelice, o imbogatire deloc neglijabila a intelegerii scrierilor pauline si a inceputurilor literaturii crestine timpurii ? nu doar un semn de intrebare, ci si o indicare a drumului.?

(Alfred Resch)

Din cuprins:

Denumirea si conceptul de agrapha ? Importanta scrierilor apocrife pentru literatura crestina veche ? Agrapha manuscrise ? Agrapha liturgice ? Agrapha patristice ? Agrapha si apocrypha vetero-testamentare ? Rezultate finale pentru cercetarea Evangheliilor sinoptice