”Reprezentativ în nastere si obârsii, reprezentativ în copilarie si în bucurii, Creanga e reprezentativ si în durere, în încercari si în biruinte.

În Creanga, fiecare român se recunoaste ca atare, cu tot ce are mai de pret al lui. În Creanga, fiecare se simte crescut om întreg, la statul fiintei lui adevarate.

Vorbirea lui e graiul pe care simti c-ar trebui sa-l vorbesti, simtirea lui e simtirea cea dintâi care te cuprinde, înainte de a te potrivi launtric altor calapoade sufletesti.

Linistea lui, echilibrul lui intern, seninatatea în rezistenta împotriva încercarilor, gluma sunt însusirile românului din balade si povesti. Prin Creanga, românul intra în universalitate.“

(Mircea Vulcanescu)