Arcasul fara arc - o cuceritoare carte de povestiri si anecdote, traduse din chineza veche si japoneza.

„Placerea lecturii acestui volum va veni din confruntarea cititorului cu simplitatea în forma ei cea mai rafinata.

Cum se poate ca atât de putine cuvinte sa spuna atât de mult? se va întreba cititorul.

Nimic nu e mai greu decât sa obtii epura lumii reducând vastitatea ei la dimensiunile unui bob de întelepciune.

Sfatul de viata oferit fara pedanterie, calmul si siguranta cu care maestrul îsi conduce interlocutorul pâna la punctul iluminarii, radiografierea subtila a firii umane, tenacitatea cu care vointa e cultivata pâna acolo unde spiritul ajunge sa înfrânga legea naturii, estomparea raportului realitate–vis, care genereaza naratiuni construite pe efectul mise en abîme, umorul rafinat, fabula sofisticata, povesti ca Arcasul fara arc si Cocorul serii, pe care cine le citeste nu le mai uita niciodata – toate aceste pagini minunate m-au facut fericit la gândul ca, traducându-le, pot sa le pun si la îndemâna altora.“

STEFAN LIICEANU

Ji Chang l-a întrebat pe Gan Ying unde îi este arcul.

― Arc? Ce arc? a raspuns batrânul maestru râzând.

Atâta timp cât ai nevoie de arc si de sageata înca tragi cu arcul.

Când tragi cu arcul fara arc, nu ai nevoie nici de arc, nici de sageata.

Tocmai atunci, în înaltul cerului se rotea în zbor lin un uliu.

Era atât de departe, încât parea a fi doar o samânta de susan.

Gan Ying l-a privit un timp, apoi l-a ochit, facând gestul de a pune o sageata în arc.

Numai ca nu avea nici arc si nici sageata.

Pe urma a întins arcul nevazut la maximum, ca o luna plina, si, deodata, a slobozit sageata, si ea nevazuta.

Fulgerat, uliul nici macar nu a mai apucat sa zvâcneasca din aripi si a cazut ca o piatra din cer.

Ji Chang a ramas trasnit.

Pentru prima oara a vazut cu ochii lui maiestria desavârsita a trasului cu arcul.

— Arcasul fara arc