William Doyle vorbeste, în acest captivant eseu, despre aparitia în Antichitate a ideii de aristocratie, despre evolutia ei în epoca medievala si despre descompunerea acestei clase sociale în ultimele doua veacuri.

Miturile pe care aristocratii au cautat întotdeauna sa le cultive sunt contestate cu argumente solide, dezvaluindu-se în acelasi timp adevaratele surse ale durabilei lor puteri.

Conceptia si comportamentul acestora au exercitat asupra societatii o influenta remarcabila, care, uneori, a îmbracat forme surprinzatoare. Dar poate cea mai surprinzatoare a fost disparitia, pe durata ultimelor doua sute de ani, a secularei hegemonii nobiliare.

Autorul acestei scurte istorii încearca sa explice de ce s-a întâmplat acest lucru si mai ales ce anume a supravietuit din aristocratie pâna în zilele noastre.