Aproape doua mii de ani, asasinarea lui Caesar a servit drept model pentru crima politica, incepand sa-si piarda din actualitate abia odata cu ascensiunea anarhismului din secolul al XIX-lea.

Ea a furnizat nu doar un scenariu imediat recognoscibil - un conducator tiranic ce trebuie eliminat -, ci si un cadru moral pentru a intelege, si poate chiar a aplauda, motivele asasinului, oferind astfel o justificare pentru un act care altminteri si-ar atrage cele mai severe pedepse morale si juridice.

In mintea ucigasului, cel putin, evenimentele din 44 i.Cr. au fost de natura sa innobileze figura asasinului. Cel mai important insa, ele au perpetuat ideea ca seful statului este statul: ca trupul regelui si corpul politic sunt unul si acelasi.

Suprima-l pe unul (conform acestei teorii) si-l vei rasturna pe celalalt. Vazut astfel, asasinatul a devenit o tactica politica viabila, garantata sa determine o schimbare de regim.

Si totusi, de nenumarate ori in istorie el se va dovedi o eroare.

Bogat ilustrat cu picturi, desene, fotografii si documente de arhiva, volumul arata cum a fost exploatata moartea violenta a unor lideri si sefi de stat în imaginarul popular si artistic din cele mai vechi timpuri pâna în prezent, clarificând atât reactiile contemporanilor fata de asasinate, cât si impactul lor durabil asupra lumii noastre.