Atrium este un triumf al racursiului, al lacunei. Roman al "generatiei", inrudit cu romanul englez de colegiu, meditatie asupra efortului liber si al celui obligat sa se miste in perimetrul omoritor al meschinei parveniri, deschidere spre un neasteptat fior istoric, in sensul in care un romancier se poate trezi un Tacit (fara sa faca ceea ce se cheama "roman istoric"!).
Foarte modern, prin curentul paralel al imaginii simbolice a apei poluate (gradatie splendida pina la ocean!), romanul marcheaza in acelasi timp o revenire la cadrele solide, verificate ale unei traditii." (Radu Petrescu)
"La mai bine de 30 de ani de la prima sa editie, "varianta de (auto)portret" din Atrium ii cere cititorului aceeasi intelegere adinca a contorsionarilor unei intimitati ultragiate care incearca sa se reconstituie prin scris.
Teritoriile intime ale eului, identitatile traumatizate se refac doar in aceasta oglinda a povestirii despre sine, cu si pentru Celalalt - miza de fond a scrisului lui Norman Manea." (Simona Sora)
