„O eminenţă europeană zicea, zilele trecute, că «Europa trebuie să se întoarcă în istoria şi geografia sa».

Care «istorie»?

Practic, Europa se constituie din aluviunile unor istorii diferite.

A Greciei antice, a Romei antice şi a creştinismului. Şi care «geografie»? Pe cît de unitar pare un continent cum e America de Nord, pe atît de pestriţ e cel european.

Ce au comun stafiile din Scoţia, statuile reci, milităroase, ţepene, din Stockholm, plicticoasa neutralitate elveţiană şi ruinele greceşti?

Ce leagă nevrozele nordice şi exuberanţa italiană?

Şi ce-a mai rămas «european», după ce unii (în Est) ne-am «asiatizat», pînă la un punct, iar alţii (în Vest) s-au «americanizat»?

Unde mai poate fi găsită Europa între aceste «dezeuropenizări»?”

(Octavian Paler)