Sefii, primul dintre cele doua volume cuprinse în Baietii si alte povestiri, a fost publicat pentru întâia oara în urma cu 50 de ani, marcând debutul oficial ca prozator al lui Mario Vargas Llosa.

Realismul lucid al acestor sase povestiri, lipsit de inflexiuni mitologice, anunta o perspectiva aparte în contextul literaturii sud-americane, identificata adesea cu realismul de tip magic.

Povestirea Baietii, scrisa un deceniu mai târziu, e un punct de cotitura: violenta e aici mai insidioasa si nu mai tine atât de un tacit „cod“ al onoarei si al machismului, ca în povestirile si romanele de pâna în 1967, cât, mai degraba, de însasi regula jocului.

„Sefii este prima mea carte si în ea apar câteva din multele povestiri scrise când eram adolescent si student.

Era un concurs de povestiri la Barcelona, Leopoldo Alas, cu un premiu destul de modest, si, cum îmi doream sa public, am participat, fara prea mari sperante, însa am fost premiat.

Zece ani mai târziu am scris Baietii.

Subiectul îmi dadea târcoale de când citisem, într-un ziar, ca un câine a emasculat un nou-nascut, într-un satuc din Anzi.

Îmi doream sa scriu despre aceasta rana stranie care, spre deosebire de altele, nu se închide, ci, odata cu trecerea timpului, se deschide din ce în ce mai mult.“

Mario Vargas Llosa