Belukia. Unul dintre cele mai frumoase romane de dragoste si unul dintre cei mai importanti scriitori francezi interbelici, dupa o perioada de interdictie de o jumatate de secol.
"Complici, renuntau in seara aceea la placeri pentru ca, in seara urmatoare, sa le regaseasca la fel de tinere ca odinioara. Cultivau uneori asemenea ascetisme care le intelegeau pofta neostenita si grea care i-ar fi putut zdrobi pe unul de celalt. Ea - dintr-o inflexibila vointa care se gasea, in intrega ei viata, in slujba placerilor si a amorului, de la grija minutuioasa cu care-si coplesea sotul pina la prudenta cu care-si folosea amantul..."
De-o frumusete exotica ce descinde parca direct din O mie si una de nopti, Belukia, este romanul ?n care Drieu la Rochelle intra literalmente sub pielea personajului feminin, sotia iubita a printului Mansur, dar si cea dint?i mondena a Bagdadului.
?nca din primele r?nduri, aceasta tocmai ?si paraseste ?ntr-ascuns haremul, pentru a ajunge ?n bratele lui Hassib, a carui gura - observa Belukia - ?era marcata de un gust aparte pentru iubirea femeilor?.
Pierre Drieu la Rochelle, este unul dintre numele de referinta ale literaturii franceze din secolul XX si a fost, sub Ocupatie, v?rful de lance al intelectualilor colaborationisti ? rusine pe care o spala cu s?nge, ?n martie ?45.
Fragment: Belukia
?ntunericul cazuse peste Bagdad. Noaptea era ad?nca si somnul ?i ?nvaluise pe toti oamenii cumsecade. Sotiile pazite bine devenisera niste mase molcute de carne, ?ntepenite la piciorul stap?nului lor ca la poalele unui zid. ?n schimb ?n cartierele deocheate orgia dezlantuita era ?n toi.
Silueta unei femei se prelingea de-a lungul zidurilor, precedata de umbra unui barbat si urmata de umbra unui alt barbat. Silueta de femeie, acoperita de valuri; dar toate faldurile stofelor nu reuseau sa ascunda lungimea pasului ei grabit, statura ei dreapta, linia curata a fruntii, m?ndria puterii.
Femeia mergea zorit si-si cunostea bine drumul. La fiecare cotitura, se oprea o clipa cu o prudenta ?nnoita. Inspectia facuta de umbra ce o preceda nu-i era de ajuns. Pentru doar o secunda, privirea rapida care scruta ?n noapte toate ascunzisurile locurilor ?i ?ntrerupea ?ndrazneala care o facea sa se arunce, ?n clipa urmatoare, ?ntr-o ulita ?nca si mai ?nfricosatoare.
Deodata femeia se opri, alertata de oprirea umbrei din fata, care facu un salt ?n ?ntunecimea unui pridvor; urmata un gest violent. ?n raza lunii pline, fluide, otelul luci. C?nd femeia se apropie, un trup zacea ?ntins pe pam?nt. Un fior de spaima o strabatu.
Cu vocea g?tuita, ?l ?ntreba pe ucigasul negru:
? Ce-i asta?
Negrul ?ntoarse trupul cu piciorul; la vederea chipului, femeia tresari din nou.
? Nimic. Vedeti, printesa. Un t?lhar. Dar c?nd ati fi trecut pe l?nga el, ar fi putut...
?si sterse pumnalul de zdrentele cadavrului...
