Ceausescu, Fidel Castro si agentii KGB !
General (r) Victor Stanculescu scrie: Romanul, un interesant episod al actiunilor KGB dupa intelegerea de la Malta dintre George Bush si Mihail Gorbaciov, are ca principala actiune incercarea de a scoate din joc un ultim bastion comunist, Cuba lui Fidel Castro, in perioada anilor `90.
Principalii actori ai romanului sunt membri ai serviciilor secrete, prinsi intr-un razboi subteran transfrontalier, din Romania pana in Cuba.
Dumitru Balan, Universitatea Bucuresti: Confruntarea sangeroasa a agentilor KGB cu echipa comandoului palestinian sau zadarnicirea tentativei de rapire a cadavrelor Ceausestilor de pe aeroportul Otopeni de catre agentii chinezi de sub conducerea lui Li Sian, confera actiunii dinamism si suspans, caracteristice tuturor romanelor lui Abdullaev.
Recomandare Jurnalul National : În "Bezna sub soare", scriitorul azer Cinghiz Abdulaev prezinta si "rascoala din decembrie ’89". Abdulaev se afla atunci la Bucuresti ca ofiter în contraspionajul militar sovietic. În 1990 a fost declarat “persona non grata” în România.
Recomandare Saptamana Financiara: Ceausescu, Castro, KGB si CIA. [....] Romanul „Bezna sub soare“ este inspirat în parte din evenimentele din decembrie 1989, la care scriitorul a luat parte, fiind atunci în România. [.....] Actiunea principala este aceea a complotului pentru înlaturarea lui Fidel Castro, la care numeroase servicii secrete s-au ostenit degeaba. Operatiunile din timpul Revolutiei române sunt un contrapunct de fundal, dar nu unul neimportant în contextul implicarii serviciilor secrete în tot ce se petrece pe lume.
Recomandarea autorului, Cinghiz Abdullaev: Am ajuns sa scriu acest roman pentru ca de România ma leaga multe amintiri. "Bezna sub soare" prezinta evenimentele petrecute aici in 1989, moartea lui Ceuasescu, dar si implicarea acelorasi agenti KGB atât in inlaturarea lui Ceausescu, cât si a liderului cubanez Fidel Castro.
Recomandare Luceafarul: ...comandouri palestiniene si chineze trebuiau sa sustraga simultan cadavrele Ceausestilor si caseta video cu executia lor, ca sa nu mai existe dovada ca dictatorul a murit. Sergiu Nicolaescu ar fi fost o victima colaterala. Caseta ajunge cu bine din întîmplare si Petre Roman si-o lipeste de piept cu leucoplast. Cadavrele celor doi sînt recuperate de un grup sovietic care-i doboara pe rapitorii chino-palestinieni, omorînd vreo trei dintre ei. Mai greu a fost cu restituirea mortilor. Pîna la urma, sînt abandonati pe Aeroportul Otopeni, în speranta ca militarii lui Stanculescu, care îi cautau disperati, îi vor gasi, ceea ce s-a si întîmplat.
Prefata cartii:
Prodigiosul si talentatul scriitor azerbaidjan Cinghiz Abdullaev se prezinta cititorilor nostri cu un nou roman documentaro-fictional, pâna nu de mult interzis publicarii atât în România, cât si în Republica Moldova.
Povestirea de fata, Bezna sub soare, desi este relatata într-un plan oarecum alternativ, operatiunile propriu-zise privind evenimentele declansate în România în dramaticul decembrie 1989 ( expuse sub forma amintirilor), au o desfasurare succesiva precedând în timp organizarea atentatului împotriva lui Fidel Castro, iar liantul comun îl constituie implicarea acelorasi agenti K.G.B.
Confruntarea sângeroasa a acestora cu echipa comandoului palestinian sau zadarnicirea tentativei de rapire a cadavrelor Ceausestilor de pe aeroportul Otopeni de catre agentii chinezi de sub conducerea lui Li Sian confera actiunii dinamism si suspans, caracteristice tuturor romanelor lui Abdullaev.
Acuitatea si verosimilitatea întâmplarilor zugravite sunt atestate de prezenta în roman a personajelor emblematice din Consiliul Frontului Salvarii Nationale ( Ion Iliescu, Petre Roman, Victor Stanculescu, Silviu Brucan s.a.), de referirile la unele documente, deja istorice, ale vremii, dar si de dubiile, persistente si astazi, izvorâte din secretizarea arhivelor sau, de exemplu, din refuzul prelungit ( de peste zece ani) al instantelor de drept de a permite deshumarea ramasitelor pamântesti ale sotilor Ceausescu, la cererea expresa a lui Valentin Ceausescu si a lui Mircea Oprean, sotul Zoei Ceausescu.
Un detaliu semnificativ poate fi si faptul ca înhumarea cadavrelor Ceausestilor a avut loc fara înstiintarea si fara acordul administratiei cimitirului Ghencea din Bucuresti. E interesant de consemnat ca un fost brancardier, din simplu sergent atunci, a devenit general.
Lectura romanului, instructiva si antrenanta, îi ofera cititorului avizat posibilitatea sa rememoreze momente importante din istoria recenta a lumii contemporane, sa compare propriile opinii cu aprecierile autorului cartii privind asemenea figuri ale momentului precum Kriucikov (directorul KGB), Bakatin, Primakov, Gorbaciov, Andrei Kozârev s.a.
Volumul de fata constituie o marturie în plus ca serviciile secrete straine au actionat, ca de altfel si în alte tari din fostul bloc rasaritean, pe teritoriul tarii noastre impulsionând revolta populara.
Vaclav Havel, de exemplu, a afirmat ca revolutia de catifea din 1989, din Cehoslovacia, a fost opera agentilor K.G.B. si G.R.U. Iar cunoscutul disident si politolog rus Bukovski, la una din ultimele sale vizite în România ( mai 2006), invitat fiind la TVR 1, raspunde astfel la doua întrebari esentiale:
– Domnule Bukovski, cum comentati Revolutia din România, din decembrie 1989?
– Evenimentele din decembrie 1989 din România au fost organizate si coordonate de K.G.B., din câte stiu eu.
– Dar de ce a fost sângeroasa, si nu pasnica precum în alte tari?
– Daca Ceausescu nu a vrut sa plece de buna voie, a trebuit fortat.
Doua personaje principale ale Beznei sub soare ( denumire codata a operatiunii de asasinare a liderului cubanez), Bernardo Urbieta si generalul K.G.B. Serghei Cernov, seful sau, dupa participarea la evenimentele din România, primesc ordin sa actioneze pentru înlaturarea de la putere a lui Fidel Castro.
Planul elaborat personal de catre generalul Cernov fusese aprobat de conducerea superioara a K.G.B.-ului aflata în contact direct si cu ministrul Afacerilor Externe, Andrei Kozârev.
Personajele din roman se interfereaza în dinamica actiunii cu numeroase personaje fictive ( sau poate unele tot reale!) precum agentii K.G.B. Nilin, Dancenko, Maximov, Irina, Joachin, Dravinski, Manuel Vales ( racolat din spionajul cubanez), agenta dubla Ines Contreras, slujind cu abnegatie si spionajul rus si pe cel cubanez, agentii C.I.A. Roger Robinson, Otilio Silveira, domnisoara Summers, Brown, Bob Williams, Trentini, Lehmann, agentii spionajului cubanez Alfredo Barros, Ramon, Jose s.a.
Pentru înlaturarea lui Fidel Castro sunt angajate cele doua faimoase servicii secrete ale lumii K.G.B. si C.I.A.; Abdullaev zugraveste cu o deosebita plasticitate întâlnirea din Mexic între fostii rivali, generalul K.G.B. Serghei Cernov si colonelul C.I.A. Paul Biksby.
Acest episod din paginile cartii ( fictiv sau real?) a fost precedat în realitate de prima întâlnire care a avut loc între reprezentantii C.I.A. si K.G.B. în septembrie 1989 la Santa Monica, în California, cu putin înainte de caderea zidului Berlinului.
Operatiunea în sine, soldata în final cu un imprevizibil esec, ridica, pe de o parte, problema patologiei sistemului dictatorial din Cuba ( cu dese referiri la cultul desantat al personalitatii lui Ceausescu) si, pe de alta parte, problema moralitatii, în multe cazuri, eufemistic vorbind, îndoielnice, a serviciilor secrete ( în scopul mentinerii secretului total asupra actiunii Bezna sub soare sunt savârsite si crime oribile, cu victime nevinovate, uneori, chiar din rândul ofiterilor acestor servicii).
Actiunea acestui thriller politic, fascinant si tulburator, se desfasoara în diferite orase precum Madrid, Toledo, Paris, Bucuresti, Târgoviste, Ciudad de Mexico, Moscova, Merida, prilej pentru autor de a surprinde, cu finetea observatorului atent si a calatorului inveterat, obiceiurile si comportamentul localnicilor.
Din complexa si sufocanta retea de cauze si efecte ale evenimentelor românesti declansate în decembrie 1989, Cinghiz Abdullaev extrage conexiuni verosimile, subliniind, în ansamblu corect, rolul major jucat de diferite personalitati care au facilitat prabusirea sistemului totalitar ceausist. Un rol hotarâtor, de prima importanta si decisiv, l-a avut generalul Victor Stanculescu, fapt ce m-a determinat sa-i solicit o postfata la prezenta carte.
Acum, când astern aceste rânduri pe hârtie, înca n-am primit textul promis, dar, în consonanta cu profilul generalului, conturat de Abdullaev, se cuvin reamintite doua episoade cruciale.
Stanculescu este chemat în dimineata zilei de 22 decembrie 1989 la Comitetul Central al partidului, unde Nicolae Ceausescu îi cere generalului sa preia conducerea armatei dupa sinuciderea ministrului Vasile Milea.
Aflând ca spre cladirea Comitetului Central se îndreapta doua regimente, unul de tancuri si altul mecanizat, noul ministru îi ordona capitanului Marius Tufan, de la grupa de transmisiuni a armatei, aflata în sediul C.C., sa comunice „ numaidecât ordinul meu sa se întoarca în cazarmi”.
Apoi, Victor Stanculescu a venit la Nicolae Ceausescu si-i raporteaza ca unitatile sunt pe drum si spera ca vor ajunge la timp, dar tinând cont de presiunea crescânda din piata, îi sugereaza ca ar fi mai bine sa paraseasca sediul. Sfatul a fost urmat si sotii Ceausescu fug, îmbarcati în graba într-un elicopter, de pe cladirea C.C., scena la care am fost martor personal, cocotat pe gardul de fier din fata Consiliului de Stat ( în stânga aripei fostului Palat Regal).
Fuga dictatorului a permis ocuparea fara incidente a sediului C.C. de catre masele de manifestanti. Într-o secventa video, înregistrata la procesul Ceausestilor de la Târgoviste, prezentata la televiziunea româna, doar la doi ani dupa eveniment, dictatorul afirma ca a fost împins sa paraseasca sediul puterii de catre un tradator.
Importanta e si nota telefonica nr. 38 expediata de generalul locotenent Victor Atanasie Stanculescu de la sediul Ministerului Apararii Nationale, pe 22 decembrie 1989, la ora 13.30: „ Unitatile militare de pe întreg teritoriul tarii se retrag în cazarmi, în ordine si calm, fara a se lasa provocate, dezarmate sau dispersate. Unitatile care sunt angajate în fata comitetelor judetene de partid vor calma spiritele, fara sa traga, dupa care se retrag în cazarmi. În unitati se va organiza apararea cazarmilor si a tuturor obiectivelor militare.”
Exact cu doua ore înainte, generalul locotenent Ilie Ceausescu, fratele dictatorului, transmitea nota telefonica nr. 37 din 22 decembrie 1989, ora 11.30: „ Toate unitatile militare sa se considere în stare de lupta si sa actioneze conform « Starii de necesitate»”.
Este evident contrastul dintre cele doua note telefonice. Armata si personal generalul Victor Atanasie Stanculescu au fortat caderea regimului Ceausescu, evitând un extrem de probabil si îngrozitor masacru al populatiei civile si, demn de remarcat, a evitat amestecul în politica.
E interesant ca Ion Iliescu si alte persoane, care au preluat puterea în dupa-amiaza zilei de 22 decembrie, s-au deplasat la sediul Ministerului Apararii, la Victor Atanasie Stanculescu.
E total absurda azi tracasarea prin tribunale a bravului ostas al armatei române, fata de care contemporanii ar trebui sa manifeste o permanenta recunostinta. Dar cine este de fapt autorul cartii de fata?
Despre autor:
Tirajul cartilor lui Abdullaev depaseste cifra de 20 de milioane exemplare. Este autorul a peste 600 de carti, publicate în 24 de tari, în 17 limbi ale lumii. Conform unui rating al popularitatii se afla printre primii trei scriitori cu cel mai mare numar de cititori din spatiul Comunitatii Statelor Independente.
Cu o bogata si extraordinara biografie, care ar putea constitui izvorul unor noi romane, Abdullaev a lucrat la Ministerul Industriei Aviatice din U.R.S.S., la Ministerul Apararii, la contraspionajul militar sovietic G.R.U., la Comitetul Central al Partidului Comunist din Azerbaigean etc. Ca sef al Sectiei cu misiuni speciale a calatorit în diverse tari din Europa, Africa precum si în Afganistan. S-a evidentiat în mod deosebit într-o operatiune extrem de periculoasa din Angola, unde a participat eliberarea unor comandanti angolezi, cazuti prizonieri. ( Au scapat cu viata doar patru persoane.)
A fost decorat cu numeroase ordine si medalii. În timpul evenimentelor din decembrie 1989, s-a aflat în România, marturiile sale prezentând o importanta aparte. În anii ’ 90, a fost persona nongrata pe teritoriul românesc.
Despre carte: Câteva corective si precizari utile ne ofera si cartea lui Cinghiz Abdullaev, un roman, totusi, prin excelenta, de actiune si suspans, care amplifica bogata gama a „ De Ce”-urilor.
De ce sotii Ceausescu au fost condamnati si executati chiar de Craciun?
De ce numerosii teroristi ( procurorul general al României anunta ca a arestat 800) s-au evaporat ulterior în mod misterios? ( Alexandru Mica, dar si alte surse, considera ca acest episod cu teroristii a fost o pura înscenare).
De ce Consiliul Frontului Salvarii Nationale l-a numit la conducerea Ministerului Apararii Nationale pe generalul Nicolae Militaru, cunoscut fiind ca acesta, în trecut, fusese descoperit ca agent K.G.B., anchetat si trecut în rezerva? ( Imediat, din ordinul noului ministru, colonelul de contrainformatii militare, Trosca, este chemat împreuna cu echipa sa de U.S.L.A.la minister, unde, în apropiere de cladirea respectiva, este organizata o ambuscada, iar tot grupul este nimicit. Trosca fusese cel care instrumentase dosarul „ Militaru”; generalii Nuta si Mihalea sunt debarcati din tren, la Simeria, si urcati într-un elicopter militar iar acesta, la scurt timp, va fi spulberat în aer; Nuta, de asemenea, participase la strângerea de materiale pentru dosarul „ Militaru”.)
De ce pe balconul C.C.-ului si nici pe zidul Televiziunii Române n-au existat urme de gloante sau schije, pe când pe cladirile din jurul zonelor respective urmele sutelor si miilor de gloante, ba chiar si de proiectile, au putut fi observate apoi mult timp?
De ce s-au deschis larg granitele tarii ( în alte state, când au avut loc revolte si miscari sociale de amploare, acestea s-au închis) si s-a abrogat legea patrimoniului national?
De ce noua putere nu s-a preocupat mai atent de situatia unor persoane participante la evenimentele decembriste, ca de exemplu, de Gica Popa, presedintele completului de judecata de la procesul Ceausestilor ( s-a sinucis), de locotenentul major de locatie, care a fost asesor în acelasi proces ( s-a îmbolnavit grav, i-a cazut parul si apoi a fost atacat cu cutitul de un necunoscut) s.a.m.d.?
Decesul dramatic al unor fosti nomenclaturisti poate fi însa usor explicat prin starea de stres provocata de arestarile si condamnarile lor: Ioan Totu, fost ministru de Externe, apoi presedinte C.S.P., s-a sinucis spânzurându-se; Ion Radu, vice-presedinte al guvernului, s-a sinucis împuscându-se; Nicolae Giosan, fost presedinte al Adunarii Nationale, a murit de infarct în celula sa de la Jilava; a murit în acea perioada Cornel Pacoste s.a.
Enigmatica pare a fi si moartea controversatului general stefan Guse.
De ce noua putere a permis traficul masiv de legitimatii de revolutionar? ( Au aparut numeroase organizatii ale revolutionarilor si în localitati unde nu s-a tras nici un foc de arma, iar destui posesori de astfel de legitimatii, în perioada dramaticelor evenimente, nici n-au iesit macar în strada, stând acasa în fata televizorului.)
Aceste dileme si multe altele justifi ca pe deplin aparitia unor asemenea carti, care predispun la o profunda reflectie, precum acest captivant si instructiv roman al lui Cinghiz Abdullaev.
