„Citita pe îndelete, cartea lui Bacalbasa poate deveni un adevarat abecedar de istorie moderna pentru tânarul din generatia Internet, cu conditia ca el sa fie convins ca a privi din când în când înapoi înseamna, paradoxal, a ocoli santul dinainte.“ (Dan C. MIHAILESCU)

Primul volum al "Bucurestilor de altadata", al carui text integral vede pentru întâia oara lumina tiparului dupa aproape 90 de ani de la aparitia editiei princeps, reuneste amintirile lui Constantin Bacalbasa din anii 1871 si zugraveste probabil unul dintre cele mai amanuntite, mai interesante si mai pline de culoare tablouri ale vietii bucurestene din primii ani ai domniei lui Carol I si din vremea Razboiului de Independenta.

Oferind prilej de întoarcere în timp pentru cititorul dotat cu iscoditoare placere detectivistica, însemnarile lui Bacalbasa pun sub lupa mai cu seama evenimentele vietii politice a Capitalei – lupte pentru putere, santaje, intrigi, razbunari – si ecourile lor în presa vremii, dar nu ocolesc spectacolul pitoresc al vietii mondene, avivate în anecdote uitate sau de-a dreptul necunoscute.

Adunate una dupa alta, vreme de mai bine de jumatate de veac, aceste istorii consemnate de Bacalbasa sunt cu certitudine unele dintre cele mai pretioase marturii care dau seama despre începutul de drum al României moderne.

„Preocuparea mea de capetenie a fost sa ?u nepartinitor si veridic. Stilul m-am silit sa reprezinte felul în care vorbesc: simplu, limpede, precis si fara în?orituri. Am scris pentru ca sa informez si pentru ca lumea sa ma înteleaga. A doua preocupare mi-a fost sa nu spun neadevaruri. Negresit, nu am pretentiunea sa ? înregistrat toate faptele petrecute de la 1870 la 1914, fara sa ? uitat pe unele. Memoria unui om, chiar completata cu consultari ulterioare de documente ale vremurilor, are slabiciunile ei ?resti. De aceea previu ca lipsuri trebuie sa ?e în volumul pe care îl pun acum sub ochii cititorului, neadevaruri însa nu.

Faptele, câte le-am înregistrat, mi le-a pus la îndemâna numai memoria, dar actele autentice, cât si stabilizarea cronologica mi le-au procurat colectiile ziarelor din rastimpul acestor 55 de ani.

Nici o îndoiala, deci, asupra veracitatii. Sunt un povestitor. Astfel n-am avut alta grija decât sa scriu adevarul asupra trecutului, ?ind cât mai complet despre fapte si cât mai nepartinitor despre oameni.“

(Constantin BACALBASA)

„În 1871, Constantin Bacalbasa soseste în capitala toropita de arsita, în care viata îsi urma cursul ei patriarhal: «Dâmbovita necanalizata, joasa, murdara, trecea tot mai jos de biserica Domnita Balasa, însa albia ei era mai apropiatade strada Carol... Acolo era si un vad de unde luau sacagiii apa, iar noi, elevii, ne scaldam vara. Cheiul Dâmbovitei nu exista, gradina bisericii Domnita Balasa nu exista, spitalul si ospiciul nu erau cladite, Palatul de Justitie nu exista...» – aceasta este scena cu care se deschid Bucurestii de altadata, amintiri savuroase pe care va începe sale încredinteze tiparului în foiletonul ziarului Adevarul peste exact o jumatate de veac, în noiembrie 1921.

Romanul cronologic despre vechiul Bucuresti înfatiseaza istoria si anecdotica ei într-o maniera mult mai accesibila celor mai largi cercuri de cititori care, nadajduim – la aceasta reeditare a cartii –, o vor pretui pentru sinceritatea si puterea ei de evocare.“

(Tiberiu AVRAMESCU)