Daca multi scriitori s-au folosit de carnete pentru a tine un jurnal intim, a consemna impresii de calatorie sau diverse notatii pregatitoare, Proust s-a slujit de ale sale doar pentru a-si acompania opera, at?t pe plan lexical, c?t si pe planul creatiei.

Din acest punct de vedere, si ?n ciuda caracterului lapidar al anumitor ?nsemnari, care poate dauna ?ntelegerii lor imediate, ele constituie un aport pretios pentru o mai buna ?ntelegere a complexitatii procesului literar la Marcel Proust. (Florence Callu  Antoine Compagnon)

Fragment: Carnete

"Sa adaug ?n ultima parte la conceptia mea despre arta. Ceea ce se prezinta astfel ?n mod obscur ?n ad?ncul constiintei, ?nainte de a-l realiza ?n opera, ?nainte de a-l face sa iasa afara, trebuie sa strabata o regiune intermediara ?ntre eul nostru obscur si exteriorul, inteligenta noastra, dar cum sa-l aducem aici, cum sa-l prindem? Putem sa ram?nem ore ?ntregi ?ncerc?nd sa repetam prima impresie, semnul insesizabil ce era asupra ei si care spunea: aprofundeaza-ma fara sa te apropii, fara sa o aduci la tine.

Asta-i arta, singura arta. Singurul merit este de a fi exprimat ceea ce a aparut ?n ad?ncuri, caci de obicei, cu exceptia unei iluminari de o clipa, sau a unor momente exceptional de limpezi, ?mbatatoare, aceste ad?ncuri sunt obscure. Aceasta ad?ncime, aceasta inaccesibilitate fata de noi ?nsine este singurul semn al valorii - si poate si singura bucurie. Nu are importanta despre ce-i vorba.

O clopotnita, daca ram?ne insesizabila mai multe zile la r?nd, are mai multa valoare dec?t o teorie completa a Lumii." (Carnetu1, 41).

E un Proust al ?nceputurilor, cu st?ngaciile, tatonarile lui, fara certitudinea ca va gasi ceea ce cauta, dar care continua sa caute, t?r?ndu-ne si pe noi cu sine ?n cautarea lui, scutur?ndu-ne de clisee, plas?ndu-ne, printr-un singur gest, ?n bucuria impulsului originar.