Ca o galerie de instantanee, Cartea scurtelor iubiri eterne surprinde, in capitole de mica intindere, dar de o intensitate inegalabila, opt momente de gratie dintr-o existenta framintata, cind manifestarea neasteptata a iubirii preschimba clipa in eternitate.

Rememorind episoade disparate din copilaria, adolescenta si tineretea sa, plasate in Uniunea Sovietica din perioada poststalinista si pina in anii destramarii sale, naratorul denunta – dincolo de falsitatea propagandei sovietice, grotescul aranjamentelor scenice ale marilor defilari si dimensiunea carcerala a regimului – absenta din paradisul utopic comunist a unui ingredient esential: iubirea.

Singura doctrina adevarata, iubirea, da nastere, in cele mai umile locuri si in cele mai neobisnuite imprejurari, unor momente de o luminozitate, o seninatate si o candoare fara seaman, care transcend uritenia, grosolania si brutalitatea lumii.