"Cartea soaptelor" incepe intr-un registru pitoresc, pe o straduta armeneasca din Focsaniul anilor ’50 ai secolului trecut, printre aburii cafelei proaspat prajite si miresmele din camara bunicii Armenuhi, printre bucoavnele si fotografiile bunicului Garabet.

„Batrinii armeni ai copilariei” lui Varujan Vosganian nu au de istorisit intimplari delectabile, ci fapte de-a dreptul nelinistitoare. Povestind, ei incearca sa se despovareze de o trauma – a lor si a predecesorilor.

Istoria genocidului din 1915 impotriva armenilor, istoria convoaielor interminabile de surghiuniti in Cercurile Mortii, in desertul Deir-ez-Zor, istoria armenilor care au luat drumul exilului isi afla in paginile de fata o ilustrare cu adevarat ravasitoare.

„Una dintre cărţile de referinţă ale secolului XXI, atît de minunată, încît îţi taie răsuflarea.”

(Frankfurter Allgemeine Zeitung)

„Cartea şoaptelor este echivalentul est-european al romanului Un veac de singurătate de Gabriel García Márquez.”

(Der Spiegel)

„Cartea şoaptelor este de o frumuseţe fascinantă, o carte care este însăşi Istoria.”

(El País)

„Cartea şoaptelor este o frescă pe rînd dulce şi crudă, plină de arome şi culoare.”

(Figaro Histoire)

„O operă excepţională, un imn al suferinţelor poporului armean.”

(La Nación)

„Cartea şoaptelor este o carte fantastică, o frescă literară de mari dimensiuni, care înfăţişează eroismul şi suferinţa umană.”

(Aftonbladet)

„O operă monumentală.”

(ABC)

„Cartea şoaptelor este o capodoperă, una dintre cele mai puternice şi mai valoroase creaţii literare pe plan mondial din ultimii ani.”

(Haaretz)