„Personaje memorabile, un remarcabil simt al limbii si al constructiei narative sunt doar câteva dintre calitatile acestui surprinzator roman al lui Bogdan Cosa.

Istoria unei familii rurale, apasata de maledictia insecuritatii, a alcoolismului, a nesansei sociale în care tinerii îsi viseaza plecarea, ne aminteste, cu discretie, de fragilitatea umana în aceste vremuri derutante.

Carte a deplinei maturitati creatoare, Cât de aproape sunt ploile reci marcheaza o data pe harta prozei actuale."

Gabriela Adamesteanu

„Romanul lui Bogdan Cosa este simultan unul al îndepartarii si al apropierii.

În primul rând, semnalizeaza îndepartarea de Eul care marca pregnant primele lui trei romane, fapt ce-i permite o viziune de ansamblu asupra lumii în care a trait, în al doilea rând marcheaza apropierea de proza analizei sociale, pe care o scrie, însa, cu întelegerea si duiosia celui care a fost «acolo».

Un roman matur si pe deplin lucid, probabil cea mai buna carte de pâna acum a lui Bogdan Cosa."

Bogdan-Alexandru Stanescu

„O capodopera discreta si neverosimil de reala. O planta exotica a prozei de azi, eliberata din trecut."

Stefan Baghiu

Daca pe bunica Maricica Petru si-o amintea dusa pe gânduri, cu colturile gurii amarâte de vreme, în timp ce amesteca în ceaunul cu mamaliga, plivea capsunile sau ardeii, pe Aurelia pur si simplu nu si-o putea închipui compunând o scrisoare, motiv pentru care uneori se oprea din ce facea si o urmarea, încercând sa surprinda o sclipire de reflexivitate, de îndoiala în târsâitul egal a galosilor; în casa, Petru se aseza pe scaunelul de lânga soba, se uita o vreme la televizorul cocotat în coltul bufetului, de unde putea fi urmarit de toata lumea, peste capul celor care stateau la masa si chiar peste capul celor care treceau prin încapere, si, cu coada ochiului, o spiona pe bunica lui, care dormita adesea lungita pe spate si se batea cu telecomanda, usor, pe burta, vazând în ea stramosul comun al omului si al morunului, doua sute de milioane de ani în urma.