Un diagnostic fatal o determina sa o ia la fuga si sa se ascunda. Fara nicio explicatie. ?si abandoneaza iubitul, parintii, prietenii... tot.

Pleaca din tara ca sa-si traiasca sf?rsitul ?ntr-o singuratate deplina, scriind mail-uri pe care nu le trimite niciodata.

Dupa doi ani, ?si reface analizele. Verdictul medical are efect de dinamita. Anuleaza toate asteptarile.

E sanatoasa tun, fara urma de neoplasm, prin urmare, ?n viata.

Dupa doi ani ?n care a dansat tango cu moartea, revine ?n povestea din care evadase, dar nu se mai identifica profund cu nimic. Acvariul cu lumea ei de demult, cu pesti-emotii, cu scoici-amintiri, cu g?nduri-nisipuri, cu plante-vise, mediul ei vital de mai ?nainte, se dovedeste a fi acum ceva banal, deloc esential, foarte simplu de ?nlocuit.

Singurul lucru cu care ram?ne dupa aceasta jupuire e sinele. Daca primul diagnostic a fost gresit sau daca si-a inventat povestea doar ca sa fuga de realitatea ?n care era... nu mai conteaza at?ta timp c?t, ?nsotind-o pas cu pas pe drumul ei, ne-am facut tandari ca sa ne recompunem, am mintit ca sa descoperim adevarul, am ur?t ca sa aflam iubirea adevarata, ne-am pierdut definitiv ca sa ?l regasim pe Dumnezeu pentru totdeauna.

?C?nd esti pe un drum cu sens unic, fara cale de ?ntoarcere, fiecare secunda te costa altfel. Moartea ?mi z?mbeste din coltul camerei. Mi-ai soptit toata copilaria ca viata trebuie sa fie o eterna lectie ?n care sa ne pregatim sa murim.

Ma auzi? Cauta ne?ncetat sa ram?i liber. Inima ta poate iubi tot ce doreste. ?n fiecare rasarit de soare exista ceva frumos. Calatoria aceasta nu poate avea sf?rsit."