"Poti rezolva enigme, dar nu ai cum sa „rezolvi" oameni.

Pentru ca omul, sa-i zicem personaj, e o matrioska de enigme si oricât de bine ai întelege, pâna la urma, cum într-o situatie s-a ajuns de la cauza la efect, e doar o pojghita de întelegere care, odata sparta, te arunca-n apa adânca si foarte rece.

Invitatiile la cina sunt pentru obezul Murki un fel de tactica de supravietuire.

Numai ca aceste invitatii declanseaza un sir de morti misterioase, din care lipsesc mobilul si arma crimei.

Doar câtiva oameni detin amanuntele care pot dezlega enigma.

Si, în final, cu totii trebuie sa raspunda la o întrebare: oare este o crima sa-ti doresti sa fii fericit?

Mihaela Apetrei construieste cu acribia, pasiunea si talentul unui pictor de boabe de orez personaje atât de verosimile, de palpabile, încât le simti respiratia, parfumul, le traiesti starile, chiar si atunci când n-ai vrea deloc asta, dându-ti senzatia ca aceste personaje au scris singure povestea asta extraordinara, deci, si tu.

Or, asta se numeste arta de a scrie un roman."

— Ana Barton, scriitoare

"Cartea Mihaelei Apetrei poate sa va placa sau sa nu va placa.

Dar daca sunteti iubitori de policier, veti aprecia rasturnarile spectaculoase de situatie, daca sunteti iubitori ai descrierilor, veti aprecia atentia pentru detalii, aproape cinematografica, veti aprecia referirile culturale, dar si ingeniozitatea scriiturii.

Pe mine m-a cucerit si cu retetele, dar si cu referirea la Melania Lupu, pentru cei care au citit romanele Rodicai Ojog Brasoveanu.

Sunt o cititoare convinsa de romane politiste; ma bucur sincer ca în sfârsit se întâmpla ceva în literatura româna de gen si se întâmpla cu o carte pe care am citit-o pe nerasuflate."

— Maria Coman, jurnalista