Cunoscut prin povestile ce amesteca traditia cu viziunea futurista din O zi mai lunga decît veacul, Cinghiz Aitmatov revine în Cîntecul stepei, cîntecul muntilor la inspiratia basmelor sau la frînturi de realism.

Pe fundalul razboiului, tinerii încearca sa uite de scenele lui brutale si muncesc si se iubesc ca si cum ar trai în vremuri de pace (Geamilia); un baietel se refugiaza în fantezia vaporului alb si în povestile spuse de un bunic trecut prin greutatile vietii (Vaporul alb); tinerii traiesc iubiri întîmplatoare, fugare, ca în Plopsorul meu cu basmaluta rosie. si toate se reunesc sub semnul stepei, tarîmul iertator care le alina durerile si-i face sa uite de naduful lumii si al razboiului, care le iarta dragostele nerostite si fanteziile care uneori rasar în locul vietii.