Aparut în 1947, Ciuma este considerat unul dintre cele mai profunde si mai influente romane ale secolului trecut.

Sobolanii încep sa moara pe strazile din Oran. E semn de ciuma, confirmata destul de greu de medicii orasului.

Fiindca autoritatile se misca încet si declara carantina abia dupa ce epidemia nu mai poate fi stapînita, doctorul Rieux, unul dintre primii care au stiut cu ce se confrunta, organizeaza el însusi echipe de interventie.

Orasul abia respira sub amenintarea mortii; oamenii sînt închisi între zidurile lui si privesc neputinciosi cum flagelul loveste din ce în ce mai aproape.

Aparut în 1947, Ciuma este considerat unul dintre cele mai profunde si mai influente romane ale secolului trecut.

Departe de a fi doar o poveste despre ciuma, el vorbeste în egala masura despre marile catastrofe ale epocii, despre „ciuma bruna” ce a devastat Europa în secolul XX.

Lasitate, daruire, nesabuinta, iubire, credinta si disperare, toate se amesteca si se împletesc într-o carte despre om si umanitate.

„– Dumneata ai dreptate, Rambert, ai întru totul dreptate, si pentru nimic în lume n-as vrea sa te fac sa te întorci de la ceea ce ai de gînd si care mi se pare ceva drept si bun. Trebuie totusi sa-ti spun urmatoarele: nu este vorba de eroism în toate astea. E vorba de cinste. Este o idee care poate sa te faca sa rîzi, dar singurul mod de a lupta împotriva ciumei este cinstea.

– Ce este cinstea? zise Rambert, cu un aer deodata serios.

– Nu stiu ce e în general. Dar în cazul meu stiu ca ea consta în a-mi face meseria.

– A! zise Rambert furios, eu nu stiu care e meseria mea. Poate ca într-adevar gresesc alegînd iubirea.

Rieux îl privi patrunzator:

– Nu, zise el cu putere, nu gresesti.” (Albert Camus)