Format in spiritul neoplatonismului de inspiratie augustiniana, Eriugena a realizat o sinteza originala intre ierarhia neoplatonica si teologia crestina, fata de care secolele urmatoare au simtit atit o continua seductie, cit si nevoia unei distantari doctrinare oficiale.

Alaturi de monumentala Periphyseon, celelalte opere, dar si traducerile din autorii greci ofera imaginea sintezelor si conflictelor doctrinare dintre neoplatonismul de origine mai cu seama proclusiana si principalele dileme ale crestinismului occidental, de la chestiunea distributiei ierarhice a puterii divine pina la ampla dezbatere a secolului al IX-lea privind predestinarea umana.

Din Comentariul la Evanghelia lui Ioan nu mai putem citi astazi decit citeva fragmente, dar ele sint suficiente pentru a intelege atit metoda exegetica eriugeniana, cit si felul in care autorul isi trata sursele grecesti sau latinesti.