Între proiectul ideologic, politic și social al comunismului și cultură a existat o relație complexă, manifestată puternic în câmpul producției artistice.

Ani la rând, atât istoria, cât și creația au fost nevoite să se încline în fața ideologiei.

Ca fenomen global, comunismul a însemnat un război cultural care a implicat numeroși artiști proeminenți ai secolului XX.

Vladimir Tismăneanu și Radu Stern examinează atent întrepătrunderea dintre scopurile utopice și practicile culturale din domenii precum literatura, artele vizuale, filmul sau muzica și se completează strălucit: discută, printre alții, despre Maxim Gorki, Picasso, Soljenițîn sau Bulgakov, explică impactul mitologiilor politice care mizau pe artiști care să înlocuiască tradiția „burgheză“, decadentă și să provoace o revoluție socială, culturală și umană.

Și, poate cel mai important, cei doi autori delimitează clar adevărul de propagandă.

Există în aproape orice moment istoric o întreţesere a artei cu politica.

Lionel Trilling definea întâlnirea lor drept creatoare de răscruci însângerate.

Despre implicarea intelectualilor de stânga într-un secol XX plin de contradicţii și orori vorbesc în acest volum Radu Stern și Vladimir Tismăneanu.

Și o fac cu o excepţională acuitate și sensibilitate, oferindu-ne nu doar o suită de întâmplări încărcate de profunde sensuri istorice și o galerie de personaje, ci și o veritabilă carte de învăţătură.

Mircea Mihăieș

Mi-l imaginez pe Vladimir Tismăneanu ca pe un paznic al conștiinţei colective – când adoarme, toropită de relativismul derutant al vremii noastre, și e gata să alunece în eroare fără să-și dea seama, el o trezește cu un șoc de adevăr.

Vladimir Tismăneanu scrie pentru că nu admite ca noi să uităm.

Sever Voinescu, Dilema veche

Prin sensibilitatea sa mereu în alertă faţă de radicalismul fanatic, Vladimir Tismăneanu este cu siguranţă unicul eseist politic român comparabil cu polonezul Adam Michnik.

Mircea Iorgulescu, 22