Confesiunile unei calugarite budiste
„Lotusul se naste în noroi, dar floarea sa ramâne întotdeauna alba si curata.
Asta e cea mai mare provocare pentru noi: sa traim în inima unei probleme, dar sa nu fim subminati de ea.
Fericirea e pretutindeni, accesibila pentru toti cei care vor s-o vada.
Secretul fericirii este sa pretuiesti. Sa stii cum sa fii multumit cu ceea ce ai. Budistilor nu le este deloc frica de moarte: e în mod sigur singura certitudine din viata.
Are, pe deasupra, o putere fara egal de a-i face pe oameni sa priveasca atent în inima lor si sa decida ce este esential si ce este superfluu. Think big, start small. Ador aceasta propozitie.
Mi-o repet mie insami foarte des. De fiecare data când ma lansez într-un nou proiect. Nu m-am gândit niciodata ca mi-ar fi imposibil sa fac ceva. Nu e aroganta, ci pur si simplu încredere în viata. În forta ei.
Putem schimba cursul întâmplarilor. Fiecare, la nivelul sau, poate face lumea mai buna. Lumea are nevoie de sfinti. Dar are nevoie si de oameni obisnuiti, simple fiinte umane care pot sa înteleaga durerea celorlalti. Practica budista ne învata sa ne privim dusmanul ca pe un învatator, sa profitam de cel care ne provoaca pentru a ne combate propria negativitate.
Ca un magnet atras în directii opuse, m-am construit în jurul iubirii si urii, violentei si dragostei neconditionate, limitarii si infinitului. Am fost atrasa întâi într-o parte, apoi în cealalta, pâna când receptorii mei interni au încetat sa intre în panica si sa-mi trimita mesaje contradictorii, pâna când mi-am gasit stabilitatea.“
(ANI CHÖYING DROLMA)