Prin Confesiunile unei masti (1949), publicul japonez descopera resursele literare ale romanului scris la persoana întâi, iar europenii descopera un mare scriitor japonez.

Mishima se exprima marturisind.

Tabloul care-l reprezinta pe Sfântul Sebastian strapuns de sageti îl urmareste pe adolescentul Kochan, alter ego al autorului, ca un ideal de frumusete în suferinta.

Anomalia din viata lui e ca nu regaseste idealul de frumusete în trupul femeii, ci în cel al barbatului si, în cele din urma, într-un narcisim care îl sperie.

Iesirea din criza pare sa fie frumoasa Sonoko, pe care vrea s-o iubeasca pentru a-si dovedi normalitatea, dar nu e în stare. Nici razboiul nu-i da lui Kochan sansa sa devina ceea ce-ar vrea: declara ca sufera de pneumonie si evita sa devina martir, precum Sfântul Sebastian.

Mishima pare sa se întrebe daca, în spatele mastii sale, exista într-adevar un sine.

În fond, masca este el însusi. Identitatea lui e paradoxala: homosexualitatea nu e decît o heterosexualitate inversata, narcisismul e semnul urii de sine, dorinta de moarte e teama de sfârsit.

„Sunt un complicat paradox inutil", scrie Mishima.

„Acest roman este dovada psihologica a faptului.“