Copacul (1979) este un text cu tentă accentuat eseistică şi memorialistică, în care John Fowles dezvăluie impactul pe care l-a avut natura asupra vieţii sale şi avertizează asupra pericolelor implicite ale impulsului nostru tradiţional de a categorisi, de a îmblînzi şi de a lua în posesie lumea înconjurătoare.
Dovedind o percepţie acută a alienării de care e cuprinsă lumea contemporană, autorul britanic polemizează cu aceeaşi uşurinţă şi acelaşi talent scriitoricesc care l-au consacrat în operele de ficţiune.
„O mărturie impresionantă a înţelegerii faţă de natură, dar şi pledoaria cea mai plină de originalitate pentru apărarea sălbăticiei vieţii pe care am întîlnit-o vreodată...”
(The Washington Post)