Copiii abandonati ai Romaniei
Caderea regimului ceausist ?n 1989 a lasat ?n ?ntreaga Rom?nie aproximativ 170 000 de copii ?n 700 de orfelinate supraaglomerate, pauperizate si cu personal insuficient.
Acesta este contextul ?n care o echipa americana de specialisti ?n sanatate mentala a demarat cel mai complex studiu modern despre efectele institutionalizarii asupra starii de bine a copiilor.
Copiii abandonati ai Rom?niei, o descriere fidela a acestei cercetari, ilustreaza si eforturi de recuperare pretul devastator platit de copiii lipsiti de ?ngrijire empatica, de interactiune sociala, de stimulare si de siguranta.
Demarat ?n 2000, Proiectul de Interventie Timpurie ?Bucuresti" a reprezentat o analiza riguros controlata a plasamentului familial ca alternativa a institutionalizarii. ?n studiul lor desfasurat pe parcursul a 12 ani, cercetatorii americani au inclus 136 de copii orfani cu v?rsta de cel mult trei ani si i-au distribuit aleatoriu pe jumatate dintre ei ?n familii sociale, cealalta jumatate ram?n?nd ?n institutiile de ocrotire.
Pe l?nga faptul ca s-au dovedit a avea un IQ mult redus, copiii institutionalizati au prezentat o gama variata de tulburari sociale si emotionale, precum si modificari ?n dezvoltarea cerebrala.
?n schimb, ?n ceea ce-i priveste pe copiii ajunsi ?n familii sociale, cu c?t acestia au fost plasati mai devreme, cu at?t mai bine s-au recuperat. Cartea de fata reprezinta at?t o contributie stiintifica remarcabila ?n domeniul psihologiei si neurostiintei dezvoltarii, c?t si un ?ndemn energic la adresa autoritatilor autohtone (si de pretutindeni) ?n a ?mbunatati soarta copiilor institutionalizati.
Charles A. Nelson este profesor de pediatrie si neurostiinte la Harvard Medical School. Nathan A. Fox este directorul Laboratorului de Dezvoltare a Copilului de la Universitatea din Maryland.
Charles H. Zeanah este profesor de psihiatrie a copilului si adolescentului la Universitatea Tulane.