Un eseu pe cât de lucid, pe atât de seducător, care aruncă o lumină de laser asupra corpului în calitatea sa de construct cultural și asupra istoriei eliberării sale, încă neîncheiate

Cu istețime și ochi critic, Olivia Laing analizează corpurile și toate limitările de care s-au lovit, purtându-ne într-o călătorie a celor mai mari mișcări de eliberare din secolul XX.

Corpul este o sursă de plăcere și durere, emanând uneori vulnerabilitate, alteori putere fără limite.

Corpuri bolnave, corpuri discriminate, corpuri prizoniere, corpuri sexuale, corpuri agresate, corpuri ca instrumente ale protestului: scopul comun al acestor lupte a fost dreptul de a nu fi oprimat.

Trecând prin propriile experiențe ca activistă și ca practicantă de medicină alternativă, Laing analizează și chiar polemizează cu unele dintre cele mai importante și dificile figuri ale secolului trecut – Sigmund Freud, Susan Sontag, Christopher Isherwood, Andrea Dworkin, Nina Simone sau Malcolm X.

Indiferent de poverile pe care le poartă, corpurile rămân o sursă de putere, chiar și în epoca tehnologizată și automatizată pe care o trăim.

Premiul Windham–Campbell (2018)

James Tait Black Memorial Prize (2019)

Împătimita dedicare a lui Laing față de promisiunea libertății corpului, a dreptului fiecărui trup de a se mișca, de a simți și de a iubi fără să vatăme sau să fie vătămat strălucește în fiecare frază.

The Guardian

Chintesența celor mai nesigure vremuri pe care le-am trăit.

The Washington Post

Visând dincolo de înțelepciunea obișnuită și de imaginația restrictivă, Laing ne încurajează ca, în fața tulburărilor, să căutăm eliberarea care contează.

The Boston Globe