Domnisoarei Poimâine îi place la nebunie sa se joace cu timpul.

Cu multa vreme în urma, am cunoscut-o pe Domnisoara Poimâine pe când era mica si i-am fost alaturi când s-a jucat prima oara cu Timpul.

Povestea nu s-a sfârsit prea bine atunci pentru ea, caci unchiul ei, Tempus Întâiul, a prins-o si-a alungat-o departe, la marginea regatului sau.

Pe o insula în mijlocul vârtejurilor temporale, departe de familie si prieteni, având drept companie doar muzica, Domnisoara Poimâine a crescut si-a devenit adolescenta.

Asa am regasit-o, mai târziu.

Aproape sa n-o recunosc cu parul violet, un tatuaj pe umar, haine asimetrice si spirit rebel. Mi-a spus ca are planuri si visuri mari. Mi-a promis treceri ametitoare prin trecut si viitor, daca o însotesc în noua ei calatorie.

N-am putut sa spun nu si asa m-am nimerit într-o aventura cu pirati si umbre, cu vrajitoare si muzicanti, cu dictaturi sumbre si povesti de dragoste emotionante.

Adina Rosetti