Mai mult de un mileniu, creștinii și musulmanii au trăit alături, uneori în pace, alteori în război.

Când armatele creștine au cucerit Ierusalimul în 1099, au declanșat cea mai cunoscută perioadă de conflict dintre cele două religii.

În funcție de cine îți răspunde la întrebare, căderea orașului sfânt a fost fie o legendă care să te inspire, fie cea mai mare oroare.

În Cruciații, Dan Jones analizează numeroasele aspecte ale poveștii mai largi, cartografiind peisajul profund uman și fără îndoială pluralist din epoca cruciadelor.

Extinzând cadrul temporal uzual, Jones analizează rădăcinile relațiilor creștino-musulmane din secolul al VIII-lea și urmărește influența cruciadelor până în prezent.

Lărgește și cadrul geografic către regiuni îndepărtate, care găzduiau așa-zișii inamici ai Bisericii, incluzând aici Spania, Africa de Nord, sudul Franței și statele baltice.

Relatând poveștile intime ale unor călătorii individuale, Jones aruncă lumină asupra acestor secole de război nu doar din perspectiva regilor și a papilor, ci și din perspectiva poeților arabo-sicilieni, a prințeselor bizantine, a învățaților sunniți, a vizirilor șiiți, a soldaților sclavi mameluci, a căpeteniilor mongole și a călugărilor desculți.

Pentru unii, cruciadele rămân o cale de acțiune chiar și astăzi, dar rolul lor în imaginația populară ignoră cooperarea și coexistența complicată care au fost la fel de mult o trăsătură a perioadei ca și războiul.

Relația veche de secole dintre credință, cucerire, bogăție, putere și comerț a însemnat că cruciadele nu au fost doar despre lupta pentru gloria lui Dumnezeu, ci și despre, printre alte motive, aur. Odată cu această relatare extrem de dramatică, care dă cuvântul și surselor de regulă lăsate în umbră, Dan Jones realizează un studiu plin de autoritate despre războaiele sfinte cu scop global și având în centrul atenției oamenii.