Femininul vrea mai întâi sa fie restaurat printr-o recunoastere si o consideratie care ar veni din exterior, de la Celalalt.

Femininul cauta confirmarea sinelui ca persoana întreaga, aleasa, unica. Aceasta recunoastere este mai importanta decât satisfactia fizica; ea trece cu mult înaintea placerii.

Femininul este fara limite, are un vis absolut, de eternitate, de plenitudine; idealizeaza dragostea în aspectele sale cele mai putin sexuale; se teme de carnalul prea limitat.

Femininul asteapta ca Fat-Frumos, Mos Craciun, Unicul sa-l faca sa capete valoare si forma, aducându-i omagiu.

Masculinului îi place sa vada, el se bucura de frumusetea imediata. Cuvintele nu-i sunt necesare pentru a-si exprima emotiile.

Masculinul are simtul limitelor, al timpului, al realitatilor distincte. El se lasa foarte putin dus pe aripile nebuniei, este constient si de îndoielile sale, si de efemeritatea lucrurilor. Recunoaste instinctiv puterea de distrugere a timpului, incertitudinea momentelor si a viitorului.

Masculinul a interiorizat caderea, pierderea iremediabila a paradisului; stie care sunt tradarile posibile. Este capabil, uneori, sa traiasca intens clipa si chiar plenitudinea momentului.