Cum se scrie un eseu. Limba si literatura româna pentru bacalaureat- Autori canonici
- Idei si concepte literare
- Genuri si specii literare
- Curente culturale
In elaborarea acestei carti, am plecat de la judecata dintr-un intelept cliseu, conform careia dascalul este in tot ceea ce face un model. Adica inclusiv atunci cand scrie eseuri.
Daca nu intelege bazele teoretice ale acestui tip de text, cu siguranta eseul sau va constitui o simpla aglomerare de informatii - mai mult sau mai putin valoroase fara a tine seama de principii ordonatoare. In consecinta, si elevul va avea impresia ca o mare cantitate dezordonata de idei echivaleaza cu o norma de redactare.
Nu e de mirare ca multe dintre lucrarile de la Bacalaureat contin, in loc de eseuri, insiruiri decorative de definitii ale speciei, precizari de teme/motive, conectori alipiti povestirii firului narativ sau versurilor, identificari ale marcilor eului liric etc.
Mai trist, cum deplangea pe vremuri Titu Maiorescu, nu doar starea de fapt ingrijoreaza, ci considerarea acestei maniere - de a scrie despre literatura romana - ca fiind normala.
Iata de ce, desi se inscrie intr-un lung sir de volume ce pretind ca ofera texte eseistice care sa ii ajute pe elevi in pregatirea individuala la limba si literatura romana, demersul nostru este unul diferit.
Astfel, prima sectiune, teoretica, descrie tehnici de redactare, prezinta tipuri-ile de eseu scolar, urmarind prin exemple modul de realizare a introducerii, cuprinsului si incheierii.
Eseurile din a doua parte ofera cateva modele de redactare a textelor de tip argumentativ (subiectul I, cerinta B., din examenul de bacalaureat) si se adreseaza atat elevilor de la profilul real, cat si celor de la uman. A treia parte, cea mai ampla, reconstituie un tablou complet si coerent al evolutiei literaturii autohtone, facand referire atat la autorii canonici inclusi in programa pentru Bacalaureat, cat si la continuturile asociate care vizeaza scrierea eseurilor de minimum 400 de cuvinte de la subiectul al III-lea.
Proza si dramaturgia au fost organizate preponderent in functie de un criteriu al speciei, iar poezia - constituind ea insasi un gen - este analizata din unghiul curentului literar.
Nu in ultimul rand, dictionarul de idei si concepte literare inclus in aceasta sectiune speram sa ii ajute pe elevi in impasurile lor teoretice (asa se explica de ce unele concepte pot chiar depasi programa de liceu).
Am inserat, de asemenea, numeroase scheme recapitulative, care speram sa evidentieze si mai clar structura eseurilor, fiind un bun punct de plecare pentru elevi in elaborarea propriilor texte.
Segmentarea eseurilor s-a realizat din ratiuni didactice, dar, evident, aceasta nu este oportuna in conditii de examen. Totodata, pentru ca lucrarea a fost gandita si ca o pledoarie impotriva memorarii, a invatarii fara rost ,,pe de rost", eseurile abordeaza, de obicei, mai multe secvente sau componente de structura/ limbaj decat solicita reperele de la subiectul al III-lea.
Le recomandam elevilor sa citeasca literatura, sa judece critic si personal, pentru ca, fara perspectiva critica - deci in absenta competentei de a atribui / justifica valoarea unei creatii artistice -, comentariul ramane doar o repetare mimetica, fara intelegerea autentica a ideilor.
