Cunoașterea adevărului poate fi o sursă de suferință?

Casey Cox este o tânără de 25 de ani pe care viața a încercat-o de timpuriu cu provocări mult prea grele pentru ea.

La numai 12 ani și-a găsit tatăl, fost polițist, spânzurat în living. Că a fost sinucidere sau nu, asta o vom afla mai târziu, cert e că, acum, 13 ani mai târziu, când Casey este principala suspectă pentru uciderea bunului ei prieten, jurnalistul Brent Pace, ea se gândește la sinucidere.

În panica generată de această situație, sinuciderea pare o idee salvatoare. Dar Casey este „fata curajoasă” a tatălui ei, așa cum obișnuia acesta s-o numească, prin urmare, își păstrează luciditatea și speranța că există o ieșire din orice situație care pare fără scăpare la un moment dat, și renunță:

„Într-un final renunț la idee. Să-mi iau viața ar fi un gest prea egoist. Prea multe piese de domino s-ar prăbuși, și prea mulți oameni ar fi afectați, și nu doar pentru o zi sau o săptămână, ci pentru ani… pentru decenii”.

Casey renunță la ideea sinuciderii de dragul familiei sale, a surorii, a nepoatei și mai ales a mamei sale, rămasă cu sechele psihice după tragedia petrecută cu tatăl ei.

Își ia așadar soarta în mâini și se trezește subit o fugară care se încadrează perfect în tiparul unei criminale.

Are 12.000 de dolari moșteniți de la tatăl ei care o vor ajuta să se ascundă de polițiști pentru început, până va reuși să își găsească o slujbă și să câștige niște bani.

Fie pentru că a citit suficiente romane polițiste, fie pentru că este fată de polițist și a cunoscut astfel destul de bine comportamentul criminal, fie pentru că unui om aflat în situația ei instinctul îi dictează pas cu pas ce trebuie făcut, Casey își ia toate măsurile pentru a ține polițiștii cât mai departe de ea.